Mare nuntă-n cartier

Stau într-un cartier extrem de select. Roditor, tânăr, înfloritor. De unde știu că e tânăr și înfloritor, mă întrebați? Păi în fiecare săptămână se logodesc/căsătoresc/cumetresc/înmormântează(bine, poate asta nu atestă neapărat faptul că e înfloritor și tânăr) vecinii. Lunea, marțea, miercurea, în orice zi a săptămânii. Da, sunt de etnie. Ei, nu eu. De unde și faptul că nu contează ziua săptămânii.

Și nu știu cât e o formație live la ei, dar presupun că ori e cât o bere ori au toți muzicieni în familie, pentru că toți își permit să aibă concerte lungi, neîntrerupte de pauze de publicitate. Sau de masă, ”să mănâncă lăutarii”.

Unele concerte au un ritm alert, cu muzică veselă, dansabilă. Altele au muzicieni care și-au ratat cariera rock, așa că fac și ei ce pot să-și înece nostalgia și cântă rock...țigănesc. Care mai veseli, care mai triști. O a treia categorie cântă doine de jale, lungi și asurzitoare.

Ăștia de azi, de exemplu, au de două ore niște melodii de mi-am adus aminte că trebuie să îi dau 5 lei unei prietene care a plătit mai mult acum câteva luni la cafea și am luat eu restul, să îi pot returna banii. Uitasem, până azi. (Mari, de tine e vorba).Și că am o datorie de o porție de bombițe la o altă prietenă. Și de toate datoriile pe care le-am avut, le am sau le-aș putea avea vreodată.

...”totuși, este trist în lume”. Solooo!!!