Party animal ce (nu prea) sunt

Azi, după ce am dus copiii la bunici și știind că urmează o noapte lungă cu emisiunea și serialul la care am de recuperat, am intrat în non stopul de lângă scară, hotărâtă să o fac lată. Nici n-am lăsat vânzătoarea să salute bine și am luat-o tare:
- Bună seara! Am venit să cumpăr prostii. Astea ce sunt?
- Biscuiți cu ciocolată.
- Sunt buni?
- Mm..
- Am înțeles. Atunci vreau o pungă mică de Toortitzi dulce-acrișori și una de pufuleți.
- Sunteți singură acasă, așa-i?
- Da.Așa că dați-mi și o pungă de semințe. Negre, cu sare!(adaug eu,folosind un ton superior, lăudăros, convinsă fiind că, mai devreme sau mai târziu, vânzătoarea va izbucni în lacrimi în fața nebuniei mele manifestate prin atâtea cumpărături)
- Nu faceți asta des, nu?
- Mnu...nu prea..zic, o tonalitate mai jos decât până atunci.
- Nu prea știți să vă distrați, nu profitați la maxim de timpul ăsta.
- ...fac și eu ce pot, doamnă...murmur cu glas stins,în timp ce ies din magazin.


Data viitoare iau și două sticle de Cola, să vadă ce sălbatică pot fi, dacă vreau.