Titlu: Calități de negociator
Protagonist : Eduard
Vârsta: 5 ani
Subiect: E pedepsit de tabletă toată săptămâna.
Genul programului: Teatru scurt.
Momente vesele prin casă, râsete, chiuituri. Eduard:
- Vai, ce frumos! Suntem fericiți. Ar fi și mai bine să fiu și eu fericit, că sunt singurul cu față tristă de aici. Dacă aș avea voie la tabletă în seara asta aș fi fericit.
Eu, învingându-mi zâmbetul și dorința de a-l lua în brațe întru uitarea tuturor păcatelor:
- Da, mami, dar știi că ai greșit. Ai fost neascultător și încăpățânat.
- Uite! Îți promit că o să încerc să fiu ascultător.
- Mami, faptul că încerci nu e suficient.
- Ce vrei să auzi?
- Nu vreau să aud nimic, vreau să văd.
- Biine, bine. Ce vrei să auzi, să vezi, să zic, să fac?
- Vreau să mă asculți. Dacă îți zic să te oprești când faci ceva greșit, să te oprești.
- Îți promit că o să încerc. (măcar e cinstit)
- Și dacă n-o să-ți iasă?
- Săptămâna asta îmi iese, că vreau la ziua lui Alex.
- Pai și după? Vreau să îți iasă mereu.
- După...vedem.
Oftez resemnată. Nu aveam nicio șansă, oricum.
- Bine, dar promiți că încerci?
- Promit. Deci pot în seara asta la tabletă?
- ...(cu glas stins) poți.
- Bine, atunci hai că te iubesc!(mă îmbrățișează strâns)
The end.
miercuri, 1 noiembrie 2017
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
30 de secunde
Ceea ce urmează să povestesc este un moment de 30 de secunde. Însă...cu context. Iar la mine contextul are propriul lui context, care la râ...

-
Ceea ce urmează să povestesc este un moment de 30 de secunde. Însă...cu context. Iar la mine contextul are propriul lui context, care la râ...
-
Ieri am fost la (singura, cred) sedință cu părinții de la Răzvan de la școală. Și pentru că tot au trecut două săptămâni de când copiii au î...
-
Am îmbătrânit. Mult și repede. Dacă ar fi să estimez, vreo 20 de ani în 12 luni. Cum știu? Pai ultima oară am fost cu avionul în România ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu