joi, 2 august 2018

Gyros Tasos Gyros. Hai să mai facem niște bani.

S-a deschis recent la Trocadero (încă) un restaurant grecesc. A durat ceva până să fie gata, și îl așteptam curioasă, pentru că se numește exact ca în titlu: Gyros Tasos Gyros.I mean...I know, right? Tasos scris românește și Gyros...de două ori?! Cel puțin ciudat. Așa că eram chiar nerăbdătoare să văd ce și cum, mai ales că suntem mari amatori de mâncare grecească, și, pe lângă faptul că mergem anual în Grecia de ani buni avem în Constanța un restaurant grecesc preferat.(Nikos, da :) )
Așa că azi, după plajă(foaaarte caldă apa, apropo) am oprit acolo și am comandat 3 pita gyros de pui. Locul este amenajat drăguț, au și câteva mese afară, e muzică grecească în surdină, atmosfera e plăcută.
Mi-am dat seama că nu voi fi un fan al restaurantului instant, când am văzut muștele jucăușe ce își adjudecau legumele din geam. Nu păreau să deranjeze pe nimeni altcineva, și nici eu nu sunt de la OPC(încă) așa că nu am zis nimic și am așteptat să mi se pregătească pachetul. Băiatul care făcea sendvișurile avea o precizie fantastică în echilibrarea pitei. Fiecare conținea EXACT 5 bucățele de cartof prăjit, o feliuță de roșie, o linguriță de tzatziki, câteva fășiuțe de ceapă și puțiină, puținiiică de tot, carne. Toate pe o lipioară. Și aia era. 12 lei, deci doar cantitățile sunt la jumătate, nu și prețurile. Adică fix genul de afacere ”hai să facem niște bani”.
Și acum fac o pauză de aproape publicitate. Aproape , deoarece nici nu sunt plătită și nici nu e numai de bine, dar vreau să scriu puțin despre Elliniko Spiti(nu știu să scriu în greacă), restaurantul grecesc de pe Lahovari, primul de gen din Constanța și preferatul meu ani de zile.Țin minte când a apărut, mergeam foarte des și mâncam de parcă nu mai văzusem mâncare niciodată. Era atât de bun souvlaki-ul, mai bun decât am găsit în multe taverne din Grecia, ulterior.Nu avea sare, îmi puneam după fiecare îmbucătură, dar era bun al naibii și mai avea și exclusivitate pe piața din Constanța. Apoi a apărut Nikos, a rupt tot, am început să mergem acolo și am renunțat la Elliniko Spiti, mai ales că micșoraseră și porțiile. Nu am mai fost deloc până deunăzi, când, mânată de nostalgie și de grabă, am oprit pe Lahovari și am luat de acolo două pita souvlaki(ei nu au gyros). Tzatziki-ul era puuuțin ciudățel, dar pita aia este DEMENȚIALĂ și, per total, gustul a fost foarte bun. Tot 12 lei, parcă(la Nikos cred că l-au făcut 13, dar pun efectiv o tonă de carne). Același gust de ani de zile(fără sare,da, dar pita... :D ) My point is..fac aceeași treabă de ani de zile și încă au clienți, deci se poate.
Nu același viitor îl prevăd celor de la Gyros Tasos Gyros Tasos Gyros...wait, de câte ori era?
Carnea era foarte sărată, apropo, și zice asta cineva care mănâncă sărat de obicei. Cred că, dacă făceam un calcul, era mai multă sare decât carne, dar nu gustul e problema mea, ci faptul că de obicei sarea în exces ascunde alte bube.(de asta nu mai mergem nici la Frații Bucătari, alt restaurant care ne plăcea mult până au început să facă jucărele și să dea rateuri cu ciorbe extrrrem de sărate și carne suspectă și chestii și trestii)
Concluzii:
- Gyros Tasos ...etc- nu recomand.Gustul nu e rău, dar treaba îmi pare făcută de mântuială, pentru profit.(nu  spun că afacerile sunt deschise numai de buni samariteni, dar măcar unii sunt suficient de inteligenți să realizeze că o treabă care aduce bani merită menținută pe rețeta originală, nu schimbată după câteva luni, că ”merge și așa”.
- Elliniko Spiti- recomand. Cu un pliculeț de sare la pachet, dar cu toată încrederea în pita lor(v-am mai zis ce pită bună au? :)) e de la mama Grecie, originală)
- Nikos- recomand, cu toate că nu au nevoie de recomandarea mea. :)). Porții mari, calitate relativ constantă(au mai fost și probleme, de-a lungul timpului, dar remediate repede)
- Mai e unul la Lupoaică, grecesc, nu știu cum îi zice. Am mâncat și de acolo o dată, nu m-a dat pe spate.

Cam atât în Constanța pe mâncare grecească. Over and out.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

30 de secunde

 Ceea ce urmează să povestesc este un moment de 30 de secunde. Însă...cu context. Iar la mine contextul are propriul lui context, care la râ...