joi, 29 octombrie 2020

Carantină. 2.0.

 Ei bine, da, de mâine suntem din nou în carantină, pentru cel puțin o lună.  Ooo, ce veste minunată! NOT.

Pesemne rugăciunile copiilor au fost ascultate, astfel încât o perioadă de acum încolo nu mai plecăm nicăieri la plimbare. ☹️ Eu v-am zis că nu iese bine, că sunt doi, și-au unit forțele...

La muncă însă mergem, la școală la fel,  la supermarket fără discuție. Se închid restaurantele, barurile, cinematografele și toate magazinele neesențiale.

Ei, aici avem o problemă, eu și Macron, că el consideră neesențiale și magazinele pe care eu le consider vitale, așa că azi am făcut un tur de forță,  să îmi iau rămas bun temporar și (alte) ornamente de Crăciun.  Toate ca toate, dar până la ornamentele de Crăciun!!

Nu mică mi-a fost mirarea să văd că nu eram singura romantică și că atât Action cât și Gi-Fi erau pline ochi de oameni (că doar nu de reni). 

Action și Gi-Fi sunt, după cum v-ați dat seama, magazinele mele preferate din oraș.  Și, cum eu sunt o persoană foarte ambițioasă (unii folosesc greșit cuvântul când mă descriu, și zic încăpățânată 👀), de unde intenționam mai mult să îmi iau rămas bun și mai puțin să cumpăr ceva, când am văzut puhoiul de cumpărători printre rafturile mele preferate...vizita s-a transformat mai puțin în rămas bun și mai mult în shopping . Sunt, deci, mândra posesoare a unor lucruri complet nenecesare, însă suflate cu talent din fața altora, mai lenți. Țin să menționez că această situație nu este singulară,  goana mea după ornamente începând în septembrie, când au apărut primele semne craciunești pe rafturi și am observat o doamnă care și-a umplut coșul cu globulețe. Atunci am considerat pentru prima oară(anul ăsta) că este nu numai necesar dar și urgent să cumpăr și eu ceva, și am golit, alături de doamna cu pricina, raftul în discuție. Ambițioasă, am zis deja 

În altă ordine de idei, partea proastă e că francezii nu sunt mai breji ca alte nații, și au început, de vreo două-trei zile, de când s-a auzit de carantină,  să golească supermarketurile,  deși credeam că e evident că nici de data asta nu se închid!! Am fost și noi marți la piață, ca tot omul când se întoarce din concediu și are frigiderul gol, și în Carrefour bătea vântul... Sper să le vină mintea la cap și să lase hârtia igienică la locul ei, că nu vine sfârșitul lumii și murim neșterși la fund.


Eu, una, fără să ies la restaurant pot. Chiar îmi place să gătesc.  Fără baruri m-am descurcat în ultimii 20 de ani binișor. Netflixul acoperă cu succes partea cu lipsa cinematografelor. La ornamente de Crăciun mi-am făcut stocul. Ce mă fac, însă,  cu plimbările? Aici m-au lovit la pipoțică.  

Eh, s-a descurcat Monte Cristo...mă descurc și eu.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

30 de secunde

 Ceea ce urmează să povestesc este un moment de 30 de secunde. Însă...cu context. Iar la mine contextul are propriul lui context, care la râ...