Azi îmi las mașina acasă.

Cum, necum, azi iar mi s-au aliniat planetele invers, așa că de dimineață, în ordinea numerelor de pe tricou, mi s-au întâmplat următoarele:
Când mă întorceam acasă, după ce l-am lăsat pe Edu la școală, o cuconiță căreia i se părea, probabil, că e rudă cu vreun personaj din Fast and Furious a estimat greșit spațiul avut la dispoziție între mașina mea, staționată să-i faciliteze trecerea și o mașină parcată, și a intrat în trombă în oglinda mea . Doar cu oglinda, e drept. Nu a oprit, nu a schițat niciun gest, pur și simplu a trecut în viteză pe lângă(și un pic prin) mașina mea așa, ca și cum nimic nu se întâmplase. Event no. 1.
O oră mai târziu, când plecam spre muncă și eram la fix cu timpul că prinsesem blocaj, pe o altă stradă aglomerată(ce se întâmplă cu orașul ăsta, chiar? ) șoferul mașinii din fața mea s-a hotărât să dea cu spatele, și a dat, a dat, până s-a oprit. În mașina mea. Mda. Apoi a băgat a-ntâia și a pornit în trombă. L-am urmat îndeaproape, fascinată de indiferența lui față de starea mașinii lui, față de starea mașinii mele, față de mediu și delfini, probabil. L-am prins la un sens giratoriu, și, din semne(cu geamurile închise, da), a avut loc următorul dialog(închipuit de mine, în realitate au fost niște semne greu de descifrat)
- Păi ce faci, prietene? U kiss and go? Nu erai curios să vezi ce-ai făcut?
- Aaa, pai m-am gândit că e totul ok. Cred în autoregenerarea numărului mașinii, în caz de prostie..ăă..accident făcut în grabă. Așa că am ușchit-o, poate scap.
- Bine, dar măcar să fi mimat bunul simț...
- Mno, când nu e...csf? Vrei să cobor, să ne uităm?
eu, uitându-mă la ceas...
- Lasă, dacă zici că se regenerează...aștept să-și revină...
Și aia a fost. Am plecat spre muncă, simțindu-mă, habar n-am de ce, chiar foarte zen și lipsită de gânduri negative pentru om. Cred că-mi priește cafeaua asta nouă. Event no. 2
Acum 10 minute, când veneam spre casă, o pupăză cu o mașină de trei ori cât a mea a scăpat controlul volanului pentru că vorbea la telefon(ea, nu volanul) și a intrat pe contrasens, la 2 metri în fața mea, de mi-am accesat și memoria intrauterină și mă gândeam numai că mor înainte să ajung celebră( glumesc, sunt celebră, dar doar la nivel de etaj, în scara mea). A redresat la timp, pesemne că îngerașul meu păzitor(sau al ei) bea aceeași cafea ca și mine și e alert non stop. Event no. 3
Așadar și prin urmare, azi o să profit de vremea frumoasă și o să merg, probabil, pe jos restul zilei, nu de alta, dar nu-mi place să-mi forțez norocul de prea multe ori în aceeași zi.