Revista presei

 Am facut rapid revista presei acum, la ceas de seară,  și treaba stă cam așa:

Un articol era despre cum, daca faci planșa(plank) timp de o lună,  în fiecare zi, crescând treptat timpul de stat în poziția respectivă,  la sfârșitul acelei luni ai pătrățele mai ceva ca Dorian Popa. Nu scriau ei de Dorian Popa, dar nu mi-a venit nicio altă pătrățică în minte.

Noroc că am dat click pe articol și am citit și restul informațiilor,  că era cât pe-aci să mă arunc pe podea în poziție. Nu contează că umerii mei își trăiesc ultimele zile, ar fi cedat în plină glorie, ca niște umeri-eroi. Imnuri li s-ar fi dedicat și presupusele pătrățele, rezultatul sacrificiului lor, ar fi zvâcnit emoționate ori de câte ori aș fi avut nevoie de mâini. 

Dar, după cum spuneam, am citit tot articolul, și se pare că nu s-ar întâmpla acest miracol pe calea plankului, că nuștiuce mușchi nu sunt nuștiucum. Mi-am pierdut interesul odată cu speranța, deci nu am mai multe detalii.

Dacă aș fi reușit,  totuși,  să obțin un corp și o rezistență fizică de invidiat, aș fi provocat-o pe Meryl Streep la o luptă în ring. De ce, poate se întreabă cineva? Din 2 motive:

1. Am citit că Elon Musk și Mark Zuckerberg se provoacă asemănător, deci e the thing to do zilele astea. Îți aduce faimă, urmăritori, deci bani, și cine nu are nevoie de bani?

2. Am ales-o pe Meryl că e mai purie, și poate aș fi avut vreo șansă.  Doar nu era s-o aleg pe Scarlett Johansson, să îi dobor recordul lui Mircea Badea la stat în ring. (Glumesc, recordul lui nu poate fi doborât decât prin neprezentare).

Și, după ce am terminat de citit și știrea asta și continuând revista presei, mi-am dat seama că nici prea multă faimă sau prea mulți bani nu e bine să ai, că, uite,  simți nevoia să fii extravagant și să cheltui 250.000 de dolari pe excursii care pot ajunge breaking news, Doamne-ferește!

Așa că am oprit robinetul de informații pe seara asta și mă apuc să ascult muzică, pentru că într-un alt articol se spunea că e bine să asculți melodii familiare pentru a te elibera de stres și a te conecta la propriile emoții.  

Voilà exemple:

Eu cred că o să ascult "Omletă din ouă de broască țestoasă ", că m-a luat o foameee...

Românește, dar în Belgia

 In episodul de astăzi voi scrie despre ultima mea descoperire extraordinară, de care sunt extrem de încântată, ta-daa-ta-daa, de zici că am descoperit America!

Habar n-am cum, dar mi-a trecut recent prin fața ochilor o reclamă la o aplicație ce susține lupta împotriva risipei alimentare. Așa a intrat în viața mea o brutărie-patiserie din apropiere și, odată cu ea, cea mai bună afacere din ultima perioadă. 

Pentru că aici nu se pun la vânzare a doua zi produsele nevândute în ziua respectivă, la sfârșitul zilei concep niște coșuri cu bunătăți (toate proaspete și absolut demențiale la gust) pe care le vând la un preț de nimic: 5 euro.

Eu, româncă get beget, pentru care orice e redus sau moca reprezintă întruchiparea fericirii pe pământ,  normal că m-am băgat instant  și,  la prima comandă,  duminica trecută,  am primit următoarele:

Pâinea e făcută cu maia, se păstrează foarte bine și e bună-bună.  Cu croissantele am făcut șmecheria aia cu cheesecake de zmeură pe care am postat-o zilele trecute, iar moelleux au chocolat a apucat doar 2 minute la noi în casă, cât am făcut pozele.

Azi am comandat iar(aș comanda zilnic,dar nu mâncăm atâta pâine, și nu am ce să fac cu ea) și m-am șmecherit și eu așa că,  la îndemnul copiilor, am cerut mai multe produse dulci.

Am primit următoarele:

Înca nu am gustat din pâine, dar sunt sigură că e foarte bună,  însă pot spune despre pain au chocolat și cramique(cozonacelul cu zahăr pe el) că au fost. La trecut. Ne-am gândit că, decât să le ducem grija, mai bine le ducem dorul. Mission accomplished.

Așadar și prin urmare, aici una bucată român mulțumit, a primit mult, bun și ieftin, Doamne ajută la toată lumea și jos risipa alimentară! Că pentru asta lupt, Doamne ferește, nu că mă bucur eu la mocangeală! 😀 (said no-one ever).

Și-am încalecat pe-o ṣa, și v-am spus povestea-şa!

Nu-i al meu! Al meu e oare?

 Dacă tot mi-am propus ieri să scriu mai des, ocazie cu care am și vândut deja o carte nescrisă( blink, blink!), o să povestesc o fază de aseară, de când am ieșit la alergat cu Edu(mă rog, nu am alergat noi non stop, dar a existat și mișcare alertă în plimbarea de o oră pe care am făcut-o prin cartier).

Eram deja pe drumul de întoarcere și Edu îmi tot povestea ceva de zor(cred că despre cum nu înțelege de ce sunt copii cu rezultate proaste la școală, când tot ce trebuie să faci este să fii atent în clasă. Da, știu. Pare înfiat). 

Și cum vorbea el acolo, calcă într-un bălegar. Erau patru bălegari uscați pe stradă și el a atins unul.(A trebuit să caut in DEX pluralul lui bălegar, că n-am folosit niciodată și nimic nu-mi suna bine.  Nici acum nu-mi pare wow :) ).

Bun. Eu, care sunt atentă și la pietricelele de pe marginea drumului, darămite la pericole mirositoare, îi atrag atenția să fie mai atent data viitoare.

- Păi de ce? ma întreabă el. Că nu e nicio problemă.

- Pai ar fi fost, dacă nu era uscat, că intrai cu adidașii în casă și mirosea peste tot.

Răspunsul lui?

Mami, când Einstein era la școală (a fost profesor)(asta tot el mi-a zis, nu țin eu nevoia să precizez), a scris tabla înmulțirii și a omis intenționat înmulțirea cu 9. Toți au râs de el că nu știe să înmulțească, iar el le-a spus: râdeți de mine că nu știu înmulțirea cu 9, dar nu mă felicitați că le-am știut pe toate celelalte. Așa și tu, mami. M-ai certat că am călcat într-un bălegar, dar nu m-ai felicitat că am evitat trei.

Și aia a fost. Iar s-a strigat Bingo, de parcă eram într-o fabulă și tocmai aflasem pilda.  Nu i-am mai zis nimic, și oricum el deja își reluase povestirea despre școală și cât de ușor e și cum termină primul exercițiile și apoi se plictisește.

Alo, barza, sigur nu ai încurcat pachetele? 

Guess who's back? Back again.

 Multă vreme am crezut că pot scrie. Știam că îmi place să citesc, mi se părea că înțeleg mesajul ce vine spre mine din  partea cărților, și în mintea mea toate datele problemei erau clare. Citesc, ergo scriu.

Bine, semne ca nu aș fi cel mai ascuțit creion din penar au apărut timpuriu, de ce să mint? Doar că am ales să le ignor. De exemplu, de pe canapea, mie și patinajul artistic mi se părea ușor. Mă uitam cu nesaț când eram mică și le vedeam pe fetele alea cât de grațios se mișcă, se aruncă și se învârt, încât mi se părea floare la ureche. Până am pus pentru prima oară patine în picioare. Atunci, mișcându-mă ca un mânz abia fătat, am realizat că, intr-adevar, lucrurile nu sunt cum par a fi.

M-am învățat minte? A, nu! Nici vorbă. Doar mi-am concentrat admirația spre alt domeniu. Spre înot, o perioadă. Doamne, ce mult îmi plăcea înotul sincron! Imi place, încă. Doar că nu mă mai uit la televizor si nu am mai avut ocazia să văd. Dar atunci, demult, când TVR1 difuza Jocurile Olimpice si mie nu-mi scăpa nicio emisiune, atunci, da, ochii mi se lipeau de ecran și, adânc, în sufletul meu, mă scufundam și mă sincronizam și eu cu aceeasi grație ca înotatoarele. Și mi se părea că știu să înot extraordinar de bine. 

Iar ca dovadă că anii au trecut peste mine fără să schimbe mult în afară de fermitatea pielii, rezistența la efort și memoria din ce în ce mai șubredă, nu mai mult de acum două luni, când am fost în Grecia, credeam încă în puterile mele de înotătoare olimpică. Ceea ce nu e puțin, nu? E bine să fii optimist și d-astea. Poate nu la fel de bine e să te arunci în mare de pe vas, să înoți puțin(mă alint acum, pentru că nu erați acolo. Nu am înotat. Am dat din maini și din picioare ca un câine obosit) și apoi, când simți că nu mai poți, în loc să te întorci pe vasul care e la 5 metri de tine te hotărăști să te odihnești pe mal, care e la 100 de metri de tine. Sau 200, habar n-am, niciodată n-am fost capabilă să estimez corect distanța. Doar timpul si numărul la pantofi.

Si dă-i, și lupta, neicușorule, până la mal, mai ceva ca naufragiații din filmele care se termină mereu cu bine. Normal că am ajuns obosită ca după 2 ore de lupte greco-romane.(înainte să mă întrebați, nici lupte greco-romane n-am făcut, dar îmi place să dau referințe din sport, ca și cum aș avea cunoștință de acest domeniu. Nu am. Știu doar câteva cuvinte pe care le-am auzit și eu pe parcursul anilor, și mi se pare că dă bine să le folosesc în contexte diferite).

De ajuns, am ajuns. Au ajuns și D si Edu între timp, mai mult să mă salveze decât din dorința de a înota atât. Doar că, după câteva minute, când mă pregăteam să îmi activez iar stilul smuls pe care îl practic la înotat, mâna mea dreapta a decis să abandoneze lupta, conștientă fiind, probabil, că cel mai deștept cedează primul. Așa că m-a lasat doar cu stânga și cu o durere îngrozitoare, date insuficiente pentru o întoarcere la timp pe vas.

Noroc cu salvatorii mei, cele două treimi din comitetul de bărbați si bărbăței din casă, care m-au împins \tras\înjurat înapoi pe vas.

Nu-s cea mai isteață persoană pe care o cunosc, vă zic.

Revenind la oile noastre, și anume naivitatea mea, vă spuneam că a fost o vreme când credeam că pot scrie. Am scris chiar și poezia asta neînsemnată, stați să mi-o amintesc...

Multe flori sunt, dar puține
Rod în lume o să poarte,
Toate bat la poarta vieții,
Dar se scutur multe moarte.

E ușor a scrie versuri,
Când nimic nu ai a spune,
Înșirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.

Dar când inima-ți frământă
Doruri vii și patimi multe,
Ș-a lor glasuri a ta minte
Stă pe toate să le-asculte

...în fine, e mai mare, dar ați prins ideea.

Ce? Vă pare cunoscută de undeva? Pentru că e posibil să se fi inspirat și altii, da, s-a mai auzit. Așa se întâmplă când ești modest și nu publici la timp.(1882 ar fi fost tocmai bine, dar..)

In fine. Oile, oile. Că, daca ați mai fost pe aici, știți că atunci când încep să scriu, oile mele o iau razna și fug în zeci de direcții, și cu ele și gândurile mele.Ce voiam să spun, și acum chiar încerc să rezum într-o frază această postare încântătoare de o oră, este că mi-ar plăcea să scriu mai des. Chiar daca nu sunt scriitoare. Că știți cum se zice: ești ce mănânci! Nu că m-aș apuca acum să mănânc scriitori, Domne fer`! Deși aș avea o scurtă listă de preferințe. Dar poate se aplică și la scris, cine știe?

Gata. Mă duc să mai scriu ceva si pe hârtie. Mi-a venit acum o idee de o poezie nouă. Începe cam așa:

A fost odată ca-n poveşti,
A fost ca niciodată.
Din rude mari împărăteşti,
O prea frumoasă fată.

Cartile lunii ianuarie. Partea a doua.

 S-a facut februarie și eu nu am apucat să scriu despre tot ce am citit in ianuarie.  Așadar, rămăsesem la :

Scorpia, de Anne Tyler. Mi-a plăcut.  Scriam în articolul anterior că este o reinterpretare modernă după "Imblanzirea scorpiei', a lui Shakespeare. O lectură ușurică, interesantă, nu dezamăgește nici la capitolul relaxare,nici la "suspans"(deși suspans e mult prea mult spus. Nu e plictisitoare). Amuzantă pe alocuri, personajul principal feminin adorabil..una peste alta, o recomand. 

Recomandare: de la începători în sus. Nu e Abecedarul, dar nici Theodoros.  😀

Zahăr Ars- Avni Doshi. O carte complexă,  foarte bine scrisă, despre relația eroinei cu mama sa. Două personaje complicate și un trecut traumatizant peste care fiica încearcă să treacă atunci când se vede nevoită să aibă grijă de mamă. Cartea are ramificații în psihologie care, dacă ești dispus să le urmărești,  te conduc spre introspecție.

Recomandare: avansați. Este o carte complexă.

Ușa ferecată- Ruth Ware. Încă o carte care mi-a plăcut.  Suspans la cote medii, dar orișicum.. :)

Este vorba despre o bonă care se angajează la o familie foarte bogată, într-o casă tehnologizată maxim. Pe parcurs i se arată destul de multe lucruri care îi dau de bănuit, dar, fiind o persoană rațională, încearcă să le înlăture obiectiv. Totul culminează când unul dintre copii moare, iar ea este acuzată de crimă. 

Nu mai zic altceva, decât că sfârșitul este foaarte interesant.

Recomandare: de la intermediari in sus.

In locul nepotrivit, la timpul nepotrivit-Gillian McAllister. Imi place de Gillian, scrie pe gustul meu. Acum observ că în ianuarie am citit preponderent suspans, dragostea mea dintâi. Dar sunt interesante, merg repede și sunt lectura ideală pe tren, în drum spre muncă.

De exemplu: pentru cartea asta, descrierea de pe copertă este:

Dacă nici asta nu vă trezește curiozitatea...nu știu ce să mai zic.

Recomandare: intermediari and above

Noaptea in care totul s-a schimbat- tot Gillian McAllister. 

Evident încă din titlu că va fi o carte interesantă, și așa și este. Intr-o noapte, o tânără își sună fratele și sora mai mare și îi cheamă pe un câmp din vecinatatea casei lor de vacanță din Italia,deoarece a omorât un bărbat. 

Însă detalii mult mai interesante se arată pe parcurs, când aflăm o serie de secrete despre cei trei frați și, mai mult, avem parte și de o a doua crimă. 

Recomandare: pornind de la  intermediar

Fata de pe stâncă- Lucinda Riley

Încă o carte interesantă, cu mai multe povești,din mai multe segmente temporale. Puțin suspans, puțină dragoste,  puțină istorie...câte puțin din toate formează un întreg interesant.

Grania, personajul principal, se întoarce la părinți, în Irlanda, și o cunoaște pe Aurora, o micuță ce îi va schimba viața.  Află că familia ei și familia fetiței au un trecut împreună și, cu aceeași ocazie, face fix ce mama ei îi spusese să evite: se implică în viața Aurorei 

Recomandare: intermediari in sus

Fata de pe peron-Samantha M Bailey

Am fost norocoasă luna asta,am citit cărți bune. :) Si asta e printre ele.

In timp ce era pe peron, în drum spre casă,  Morgan e abordată de o femeie speriată, cu aspect neîngrijit, care îi dă bebelușul ei și o roagă să aibă grijă de el. Înainte de a se arunca în fața trenului, îi spune pe nume lui Morgan,ceea ce o bulversează total pe protagonistă. Și de aici o serie de secrete ies la iveală, făcând din această carte ușurică, de altfel, o lectură interesantă. 

Recomandare: nici nu stiu..aș zice de la începători în sus

Cam astea ar fi până acum. Momentan sunt implicată până peste cap în misterele din "Înghețat " și am început și "Theodoros". Plus un pom lăudat,  "Abandon", care îmi dă exact dorința din titlu..

Despre cărți.

 Bine v-am regăsit! Să vă fie 2023 mai bun decât primii 2022 la un loc! :)

In fiecare an(lună, zi) îmi propun să scriu mai mult, dar apoi vine timpul, îmi trage una peste ceafă și îmi spune să mă potolesc cu prostiile, așa că nu reușesc decât sporadic.
Astăzi, însă, deoarece mi-a spus o prietenă că se mai inspira pentru cadouri din cărțile despre care am mai scris eu, am ales să scriu câte ceva despre asta.

Ca de fiecare dată când mă întorc din România, am venit cu tolba plină de cărți (vorba vine tolbă, a trebuit să-mi iau priority și să plătesc 55 de euro în plus 😀) și m-am și apucat de treabă, astfel încât am citit deja 4 cărți despre care voi încerca să scriu câteva cuvinte.

Prima și cea mai frumoasă este Învingătorii, de Fredrik Backman. Este a treia parte(după Scandalul si Noi contra voastră) și, din păcate , ultima din serie.
Eu ador stilul lui Backman. Sunt fascinată de modul în care scrie, am toate cărțile lui și l-aş citi zilnic. Dacă aș putea alege pe cineva care să scrie o carte despre mine, pe el l-aş alege.

Scrie trist și vesel în același timp, despre bine și rău, bucurie și tristețe, și te lasă, mereu, pe gânduri, atunci când termini povestea.

Învingătorii continuă povestea celor două orașe rivale, Björnstad și Hed, și a sportului ce le dictează viețile, hocheiul.
Cumva, Backman reușește să găsească binele și acolo unde, aparent, nu îl vede nimeni, și te obligă să iubești câte ceva la fiecare personaj.
Așa că îi vom înțelege și vom empatiza și-acum cu Lev, Frac, Matteo, Teemu și gașca gecilor negre, la fel ca Ramona.
Nu vreau să dezvălui prea multe, doar că este o carte minunată, la care nu simți cum trec paginile.
Recomandare: (după ce le citiți pe primele două)- de la începători la avansați,  deoarece stilul lui Backman este unul lejer, plăcut,  accesibil tuturor.


A doua carte pe care am citit-o anul ăsta a fost După faptă și răsplată, de Gillian Flynn.
Nu vă așezați comod, nu o să scriu mult despre ea. O porcărie inutilă, scrisă parcă forțat, de dragul de a scoate o carte. Noroc că are doar 50 de pagini și termini repede cu ea.
Pe scurt, o prostituată care este "avansată" de patroana bordelului la rangul de ghicitoare/clarvăzătoare ajunge în casa unei cliente disperate și îi cunoaște fiul vitreg, un copil bizar și aparent periculos și cade în capcane unor povești complicate.
Nu vă spun mai multe, în caz că vă lovește curiozitatea si vreți să pierdeți 30 de minute și câțiva lei(nu mai știu cât a costat, nici ce m-a îndemnat să o cumpăr).
Recomandare: (absolut deloc,dar,dacă țineți musai) 16 plus, deoarece mai conține și cuvinte deocheate . Grad de dificultate: inexistent.


A treia carte citită este Femeia cu fustă violet, de Natsuko Imamura.
Deși găsesc (și) această carte destul de insipidă, stilul în care este scrisă e interesant, ușor de urmărit și te prinde, până la urmă.
Ea este descrisă ca fiind o carte de suspans. Pot să garantez că e mai mult suspans într-un cântecel pentru copii decât aici, dar are cât de cât subiect,  așa că se citește repede.

Femeia cu fustă violet este o tânără pe care naratoarea, la fel ca toți vecinii și cei care o văd,  o găsesc misterioasă și căreia îi admiră în secret abilitatea de a se feri de toate obstacolele.
După câteva nereușite, se angajează la un hotel de lux, unde face curat în camere și devine, în scurt timp, foarte populară. Apoi, încet încet,  își modifică total comportamentul și de aici i se schimbă și viața.
Recomandare: de la începători (dacă nu intenționați să intrați în simbolistică) până la avansați.  E o carte care se citește ușor.


Următoarea a fost Mă găsești când vrei, de Lavinia Braniște, care mi-a plăcut mult. I-am dat 4/5 pe Goodreads, pentru că îmi păstrez 5-ul pentru cărțile excepționale, dar este o carte pe care o recomand.

O femeie cunoaște un bărbat într-un aeroport, în drumul spre Amsterdam, și începe o relație plină de frumos dar și de întrebări, neîncredere și, cel mai trist, dependență.

Cartea descrie drumul femeii  în această relație și este scrisă atât de intim, de familiar, încât te prinde încă de la prima pagină și te implică pe tot parcursul ei.

Recomandare: as spune de la intermediar în sus, deoarece, nefiind în niciun caz o carte grea,este, totuși, cumva, de nișă, nu o carte de citit pentru a te relaxa cât stai pe un șezlong(ceea ce îmi amintește că jumătate de Facebook e în țările calde acum și că mi-aș dori să fiu și eu pe un șezlong, dar maximum ce aș putea face să mă apropii ar fi să îmi scot un taburet în curte și să fac focul sub o umbrelă, că plouă bacovian).


Cam astea sunt cărțile citite până acum, iar azi sau mâine termin Scorpia, de Anne Tyler, o reinterpretare modernă după Imblânzirea scorpiei, de Shakespeare.
E interesantă, drăguță și amuzantă, despre Kate Battista, o tânără sinceră și copilăroasă care se simte captivă în propria viață, obligată să aibă grijă de sora ei mai mică și de tatăl ei. Mai mult, îl cunoaște pe Piotr, a cărui repatriere tatăl ei vrea să o oprească cu orice pret.

Vă mai țin la curent cu ce mai citesc și aștept, ca întotdeauna, recomandări de cărți, mai ales dacă ne potrivim la gusturi.  😀

Until next time, adios, amigos!

2022

Imi plac începuturile, am mai zis asta de câte ori am avut ocazia.  Foi albe pe care poti scrie ce vrei. Zile de luni. Inceputuri de lună.  De an. O nouă șansă de a o lua de la capăt, de a rezolva ce a rămas nerezolvat.

Și asta am de gând și eu să fac de mâine.  Ca de fiecare început de an. Doar că de data asta am destul de puține rezoluții pentru noul an, pentru că 2022 mi-a adus tot ce mi-am dorit, și poate și în plus.

A fost, de departe, cel mai bun an pentru mine, și, pe lângă recunoștință, încă trăiesc în uimire și încerc să mă obișnuiesc.
E de parcă mi-a găsit moș Crăciun toate listele cu dorințe din toți anii, și, ca să compenseze dățile în care a uitat, s-a hotărât să-mi dea tot, retroactiv. Plus dobândă.

M-am mutat în țara de care sunt obsedată și la care am visat tot timpul în care am fost departe de ea. Am închiriat o casă frumoasă lângă Bruxelles, la câțiva metri de niște prieteni buni și săritori. Deci la pachet cu super vecini. Am cunoscut alți oameni frumoși, cu care suntem compatibili(da,Corino,de tine zic 😀). Mi-am găsit de muncă undeva unde nici nu visam că voi ajunge la început de drum,ci,poate,în timp,cu noroc. Am înscris copiii la școlile la care mi-am dorit.  Și-au făcut și ei prieteni noi, în timp ce și-au păstrat și prietenii mai vechi. Am avut o vară extrem de ocupată și frumoasă, în care am călătorit mult și am avut în sfârșit ocazia să facem și croaziera printre fiordurile norvegiene, pe care o așteptam de mult. Și, nu în ultimul rând, m-am operat și am slăbit 35 de kilograme,deci am ajuns la o greutate de care nu-mi mai amintesc de când eram la mama fată.

Tot. Ce. Mi. am. Dorit. S.a. Îndeplinit.

Deci...mulțumesc, 2022! Sau moș Crăciun.  Sau Doamne Doamne. Sau destinule implacabil. Sau oricine e responsabil. Mulțumesc cu umilință.  O să încerc să mă dovedesc demnă de toate câte am primit.


La mulți ani cum a fost 2022 pentru mine vă doresc!