Invenția secolului.

 Ei bine, a venit timpul să scriu și despre această descoperire fenomenală care m-a uluit atât de tare încât mi-au trebuit vreo câteva săptămâni bune până să mă decid cum să abordez problema.

Nu de alta, dar e deosebită pe mai multe părți decât aș putea cuprinde. :)

Așadar, astazi vorbim despre un corp de bibliotecă ce se poate transforma în sicriu.

Despre mine, dacă ați mai intrat pe aici, stiti ca imi place sa citesc. Aflați acum si ca nu mi place sa mor. Asa ca o sa comentez din perspectiva unui cumpărător interesat și nu prea.

În primul rând, e urâțică. Nu înțeleg spațiul ăla lăsat dedesubt, dar probabil că a dat cu virgulă pentru a-și putea exercita abilitatea de Transformer. Poate dacă mai puneau un raft nu se mai transforma în sicriu, ci în carucior, și nu mai era așa util mortului, na!

Apoi, nu e foarte folositoare dacă ești un cititor avid. Nici nu încap multe cărți și nici nu pare foarte stabilă/rezistentă, ceea ce mă îngrijorează puțin și în ceea ce privește funcția doi. Dacă, Doamne-fereste, se dezasamblează când ti-e lumea (de apoi) mai dragă și te trezești (mă rog, vorba vine.. bine ar fi!) pe jos?

Hai, cât timp servește ca bibliotecă mai treacă-meargă să îi sară balamalele, în cel mai rău caz îți cade Cioran pe jos, dar dacă e pe funcția sicriu și cade bunicu'?

Apoi, întrebarea mea este, de fapt: cine montează sicriul? Evident, nu viitorul mort. Nu e ca și cum simți că încep îngerii să cânte dar iți pui niște vată în urechi și scoți bormasina și manualul cu instrucțiuni.
Deci ar trebui să fie altcineva.
Cineva care, cu mortul în casă, s-ar apuca să dea jos DEX-ul, cartea de bucate a Sandei Marin, pe Cioran, mileul și pescarul și apoi să se apuce temeinic de bricolat.
Timp în care... mortul ar fi singur, în casa goală? Cu rude, bocindu-l? În drum spre casa mortuară, intr-un sicriu de împrumut? Intr-un cearceaf?

Așa că eu propun în felul următor:să mai lucreze puțin la această invenție și să automatizeze procesul.
Simți că vine doamna cu coasa? Te duci frumusel lângă bibliotecă, mături dintr-o mișcare, ca în filmele americane, obiectele personale de pe raft(uri), te intinzi pe unul din ele și apesi pe un buton.
Apoi, ca la corturile alea care se montează singure, hop și sicriul tău, gata pregătit, cu tine bombonică înăuntru.
După care nu mai ai nimic de făcut decât să aștepți. Poate o carte chiar o păstrezi, în caz că durează...
Alarmă falsă? Nicio problemă! Apesi pe alt buton și se transformă iar în bibliotecă. Iei un Supramax Articulații, te apleci după mileu, te rogi să nu se fi spart pescarul, pui cărțile la loc și îți vezi de telenovelă.

Sfat pentru nepoți: Dacă ati pus ochii pe biblioteca bunicului, asigurați-va ca nu e model din ăsta Transformer, că v-ati lins pe bot când vine momentul. Strecurati-i un catalog IKEA asa, ca și cum n-ati avea nicio intenție ascunsă, dacă vreti să mergeti la sigur.
Cu plăcere!