5 minutes of my life

Mă uitam la un serial. Mi-am adus aminte că voiam să mă pensez puțin. Am scos penseta, și în timp ce căutam oglinda mi-am adus aminte că trebuie să fac lista de cumpărături pentru un tort. Am plecat în sufragerie după rețetă și, în timp de o căutam, mi-am adus aminte că trebuie să estimez cam câte porții ies dintr-un tort, să știu cât fac. Am plecat în bucătărie, pe balcon, după formă, dar am mai multe și mi-am dat seama că nu știu care e aia de 20 cm. Am plecat în sufragerie după centimetru și pe birou am văzut o lumânare pe care am început-o mai devreme dar între timp sunase la ușă. Am mai pregătit 3 scoici mici pentru lumânare și am pornit spre bucătărie, să măsor forma, să calculez porțiile. Am măsurat ajutându-mă de centimetru, apoi am calculat ajutându-mă de cerc, 4 pensule de pe masă și umilele cunoștințe de matematică de care încă dispun. Văzând pensulele mi-am adus aminte că trebuie să termin de pictat un pahar și să iau alte pahare(numite de acum înainte ”pahare cobai”) de la maică-mea. Am terminat de estimat, am pus pensulele la loc, am dus cercul pe balcon, centimetrul în sufragerie și m-am întors în dormitor cu rețeta. Pe drum am văzut ușa la dulap deschisă și, înainte să o închid, am aranjat un raft de tricouri, că vreo două erau deranjate. Am revenit în dormitor. M-am așezat la laptop să scriu și mi-a bip-ăit whatsapp-ul să ies la plimbare. Ăăă...Ce voiam să fac...?