Eu și Leonardo Da Vinci

Acum puțin timp am văzut cele trei serii din ”Demonii lui Da Vinci”, un serial pe care îl recomand cu drag(mai ales primele două sezoane, că parcă al treilea a scârțâit, de parcă s-a îmbolnăvit scenaristul).

Ce voiam să spun...cred că sunt re-re-reîncarnarea lui Leonardo Da Vinci. Mai puțin partea de geniu, aia trebuie să se fi pierdut pe parcurs, că deh...din 1519, de când a murit, și până acum foarte puțini ani, când m-am născut eu, s-au mai pierdut din calități. Dar în rest, vă spun, 1:1.

În primul rând, și el începea multe proiecte de care se plictisea pe parcurs și nu le mai termina în vecii vecilor amin. Păi să vă zic despre toate câte am început eu? Pfoa...Leo e pistol cu apă. Îmi vin constant sute de idei, mai ales noaptea, pe toate le găsesc geniale, cel puțin pe moment, de câteva mă și apuc, pe foarte puține le duc la bun final. Dar n-ați vrea să știți cum arată lista mea cu ”lucruri de făcut”.

Apoi, multitudinea domeniilor ce prezintă interes pentru noi. Pentru mine și Leo(cred că mi-am câștigat dreptul să îi zic așa(câștigat...atribuit..potato..patata). El pictor, sculptor, arhitect, inventator,muzician, anatomist, etc etc, eu cu torturile, cu orice are legătură cu un cămin, cu accesorii pentru doamne și domnișoare, cu muzica(vorbesc de domenii ce mă interesează, nu doar de cele la care prezint talent, da?)călătorii, cărți, și încă 238 de chestii. Cred că și aici am un punct în fața lui, datorită numărului (îngrijorător) de domenii în care sunt sau mi-aș dori să fiu implicată. Și nu că ținem scorul, dar e 2-0 pentru mine.

Urmează, apoi, nesupunerea asta în fața regulilor și a societății. Despre el poate știți (iar dacă nu, interesați-vă)câte nebunii a făcut sfidând legea și conducerea, iar despre mine...pfff...păi cine mai învârte invers lingurița în cafea, aud? Cine purta, vara, la 35 de grade, bocanci, blugi rupți și geacă cu Sepultura de stăteau ai mei 2 metri în spate? Cine și-a făcut primul tatuaj acum muuulți ani (trăiască) în ciuda dezacordului exprimat pe toate fronturile? Dacă stau bine să mă gândesc, Leo nu avea niciun tatuaj(nu contează motivul, că nu se inventaseră atunci, că nu e aici să își susțină punctul de vedere) așa că îmi pare rău pentru el, dar e 3-0 pentru curaj și pentru mine.

Și mă rog, aș putea continua cu faptul că amândoi ne facem(unii la trecut, God rest their soul) planuri amănunțite de viitor, că el avea un atelier iar eu caut să închiriez unul, și multe, multe alte puncte comune care nu ar face decât să îmi aducă o celebritate pentru care nu știu dacă sunt încă pregătită.

Deci iată cum nu numai că am multe în comun cu el, dar, cu toată modestia (în afară de partea de geniu) aș putea să spun că sunt ca Manole(”zece, care-i și întrece”). QED.