Am zis că scriu despre asta și așa o să și fac. Și, pentru că tot m-am pornit, o să scriu zilele viitoare și despre experiența la un alt local, ”La Oala” îi zice, tot din Constanța.
Acum. Nu sunt vreun critic culinar, departe de mine ideea asta, dar de mâncat pot spune că mănânc(mai des decât ar trebui :)) ) și destul de mult în oraș. Și am mâncat și în locuri mai selecte, și în restaurante sau taverne mai sărăcăcioase(îmi amintesc o tavernă în Grecia unde îmi era scârbă și să merg la toaletă, dar unde a trebuit să mâncăm, fiind singura disponibilă la acel moment, și unde am găsit o mâncare excelentă), și la noi, și afară, și nici străină de gătit nu sunt. Așa că pot declara cu mâna pe inimă că am gust și pot estima corect dacă mâncarea pe care o încerc e bună sau nu.
Acum câteva zile s-a anunțat cu mare tam-tam un Festival Gastronomic Mexican în Mamaia, la restaurantul hotelului Riviera, sub aripa protectoare a lui chef Scărlătescu. Pentru că am mai participat la festivaluri gastronomice organizate de el și am avut numai experiențe plăcute, și pentru că mâncarea mexicană este pe locul doi în topul preferințelor mele(Asian food rules) am fost mai mult decât incântată să merg și să văd despre ce e vorba.
Ajunși acolo(era 18.45) ni s-a spus că la 19 se deschide restaurantul, ceea ce știam, așa că ne-am așezat la masă și am așteptat cuminți până la 19.15 când s-a deschis bucătăria(aparent la 19 se deschide doar barul). În fine, neimportant. Festivalul însemna următoarele: prima pagină a meniului cu vreo 4-5 feluri de mâncare variate în vreo 10-15 moduri(2 supe, vreo 4-5 feluri de tacos, fasole cu porc, pui jalapeno,dorada nuștiucum și încă vreo două alte chestii), la prețuri de Mamaia, urmate de restul meniului, ceea ce m-a dus cu gândul că nu e un festival propriu-zis ci doar o promovare inteligentă.
Noi am ales o porție de fasole neagră cu porc și una de pui jalapeno și vreo 30 de minute mai târziu, timp în care tooooți ceilalți își primeau hamburgerii, salatele, pastele, scoicile și orice altceva comandaseră în cele 10 minute de când veniseră...am primit și noi ce comandasem.
Ce să zic... mâncarea mea se afla într-un bol în care pluteau niște felii de ardei iute, niște ceapă roșie crudă, câteva bucăți de porc, o jumătate de conservă de fasole roșie și o zeamă absolut dezgustătoare(probabil zeama din conservă amestecată cu niște apă de la canal), plus coriandru pe care personal îl detest, dar asta nu e vina nimănui. Fără sare, fără gust, fără niciun Dumnezeu.
Credeți-mă când vă spun că nu sunt pretențioasă la mâncare și că, în afară de câteva cazuri în care sunt fascinată de vreun gust inedit, mâncarea nu mă deranjează. Doar de două ori în viață mi-a fost scârbă să mănânc la restaurant. Aici, la Riviera, și la împinge-tava de care vă spuneam mai sus, ”La Oala”.
O să atașez și poze, să vă faceți propria impresie și să observați și bulbuceii din zeama care apropo era rece.
Asta a fost porția mea de fasole neagră cu porc de 28 de lei.O-ri-bil!
Celalalt fel de mâncare a fost, așa cum spuneam, pui jalapeno. Cu toții știm ce înseamnă jalapeno, da? Înseamnă iute spre foarte iute, cu iuțeala dată de ardeiul cu același nume. :) Ei bine, puiul din poveste era o bucată(mare, ce-i drept) de carne, frecată cu sos de ardei(foooarte puțin iute) care nu avea nicio treabă cu ardeiul jalapeno ci mai degrabă cu un gust de boia picantă. Puiul era bine făcut, era mult cantitativ însă relativ fad și fără nicio legătură cu mîncarea mexicană. Garnitură avea(cum puteți vedea în poză) vreo 4 fâșii de ardei . Gras. Și aia era tot. 38 de lei.
Ce să mai spun? Că am plecat atât de dezamăgită de toată experiența...atât de supărată pentru bătaia de joc ce a reprezentat-o festivalul vieții...e inutil să mai spun ceva. Dar de scris tot am scris, că prea mi s-a părut treabă de mântuială și parcă n-om fi toți proști,așa,zic...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
30 de secunde
Ceea ce urmează să povestesc este un moment de 30 de secunde. Însă...cu context. Iar la mine contextul are propriul lui context, care la râ...

-
Ceea ce urmează să povestesc este un moment de 30 de secunde. Însă...cu context. Iar la mine contextul are propriul lui context, care la râ...
-
Ieri am fost la (singura, cred) sedință cu părinții de la Răzvan de la școală. Și pentru că tot au trecut două săptămâni de când copiii au î...
-
Am îmbătrânit. Mult și repede. Dacă ar fi să estimez, vreo 20 de ani în 12 luni. Cum știu? Pai ultima oară am fost cu avionul în România ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu