joi, 28 februarie 2019

Baconul e cea mai bună legumă


Ieri am fost cu Eduard la acvariu, ocazie cu care am realizat, dacă mai era nevoie, că ori mă pun la punct cu niște noțiuni elementare de cultură generală, ori ne plimbăm mai mult prin parc.
Îmi era și foame, e adevărat, dar nu pot da vina numai pe asta. Vizita, oricum, s-a desfășurat cam așa:
- Vaai, mami, ce frumos e aici! Uite, peștișorul ăsta se cheamă ...[insert any fish name you might know]... Peștișorus Pesticicus.. (whatever, doar nu era să-mi încarc memoria și-așa suprasolicitată cu versurile atâtor melodii).
- Mhm..
- Maami, ce palpitant! Uite ce frumos e și ăsta,ce culori are! Scrie că trăiește de obicei în America de Sud!
- Mhm..
- Vaai, sunt așa de încântat! E așa interesant totul! Uite, scrie că ăsta e crap!
Opa! imi zic. Stai, că de ăsta am auzit, și știu și câte ceva despre el.
- Ăsta se mănâncă, mami! E gustos.
- ...aha. Și uite, aici, un somn uriaș...
- Și ăsta se mănâncă!
- ...și un păstrăv!
- Da, și ăsta!
Și am continuat așa încă vreo 10 minute( nu e vina mea că era tot meniul de la Pescăria lui Matei acolo) până m-a luat o poftă de pește de m-ar fi amendat cei de la acvariu doar dacă mi-ar fi citit gândurile.

Mă rog, ce voiam să spun: intenționam să vizităm o fermă în weekend, dar, la cum m-am prezentat azi, cred că ar fi mai puțin traumatizant pentru copii să caut o livadă.

Bună! Sunt eu, nehoața prinsă la nefurat

Pentru cine nu mă cunoaște foarte bine, una dintre cele mai mari temeri ale mele este să îmi bipăie sistemul de securitate la ieșirea din ma...