De fiecare dată când avem zile pline, cum au fost astea, mă gândesc câte poți face în atât de puțin timp, dacă ai planul făcut, bineînțeles. O merge și dacă nu te pregătești, nu știu, m-a ferit Dumnezeu. Eu când plec undeva o fac cu liste, poze, programe, tarife... tot setul. Cu stil, cum s-ar zice. 😁
Desigur că de trei săptămâni, de când avem voie să ieșim din casă (și ieșim, că de stat am tot stat) listele mele au fost mai slim. Încă sunt închise atracțiile pe care le-am vizita în mod normal, așa că ne-am limitat la plimbat, văzut, fotografiat și chiar luat prânzul în aer liber, pentru că restaurantele abia de ieri s-au deschis în regim obișnuit.
Sâmbătă am pornit spre Strasbourg, cu o mică oprire într-un Ikea din Elveția, să mâncăm. Noi și toată lumea. Era plin, nimeni nu avea mască și singurul lucru care lega de o (fostă) pandemie erau niște buline distanțate social pe care trebuia să aștepți cuminte. Am așteptat, am mâncat, ne-am înghesuit spre ieșire și am plecat spre Strasbourg.
Așa cum mă așteptam, orașul e minunat. E viu, dinamic, tineresc, ofertant(fără nicio legătură între ultimele două 😁). Am prins și vreme bună, și magazine deschise, și plin de lume peste tot. Am fost să vedem catedrala(am încercat să și intru, duminică, dar era slujbă și nu ne-au lăsat), centrul cu străduțele și piețele pline de tineri, la petite France (parte a Patrimoniului Mondial al UNESCO), barajul Vauban(am închiriat și o bărcuță cu care am făcut un tur de o oră pe canalele râului Ill), am dat o tură prin parcul l'Orangerie și ne-am minunat de priveliștea oferită de Ponts Couverts. Pun și poze, în caz că mai e cineva amator de călătorit virtual.
Mai mult nu mă întind, deocamdată, că mai am de povestit despre un oraș absolut minunat pe care l-am descoperit lângă Strasbourg și încă unul în Germania, dar acum vreau să scriu puțin despre mâncare.
Strasbourg este capitala Alsaciei și are o tradiție culinară deosebită, cu preparate bogate, sățioase, cu influențe germane. Printre ele ar fi de notat varza(cu ciolan), tarta cu ceapă, baeckoffe(o supă cu 3 feluri de carne) și, bineînțeles, flammkuchen, motivul pentru care ne-am adunat astăzi aici.
Flammkuchen(sau flammekueche) este o tarta gustoasa si usor de preparat care se coace de obicei la cuptorul de lemne, ăsta fiind si scopul ei initial, sa verifice temperatura cuptorului.In timp insa a devenit o reteta foarte apreciata extinzandu-si popularitatea si dincolo de Alsacia, zona din care e originara.
Ei, si o data lectia de geografie gastronomica gata, va invit din toata inima sa incercati aceasta minunatie, merge perfect ca gustare, aperitiv, mic dejun, cina..:)) ce vreti voi, ca e buna tare!
Ingrediente:
Pentru blat:
-250 grame faina
-50 ml ulei
-un praf de sare
-apa
Umplutura :
-90 grame smantana
-90 grame branza proaspata
-o ceapa mare
-jumatate de pahar de vin alb,sec
-150 grame de bacon afumat
Punem faina, uleiul si sarea intr-un bol, amestecam cu mana, apoi incepem sa adaugam putin cate putin apa incat sa formam un aluat. Punem aluatul in folie de plastic si bagam la rece o ora.
Intre timp, taiem ceapa solzisori. Intr-o tigaie punem un cub de unt si putin ulei si calim ceapa la foc mic. Adaugam vinul si lasam pe foc pana se evapora.
Incalzim cuptorul la 280C. Impartim aluatul pe jumatate. Intindem fiecare jumatate pe o hartie de copt cat de subtire putem. Decupam un cerc ajutandu-ne de o forma de tort sau de o farfurie. Indoim marginile cu mana sau cu o furculita pentru a forma un fel de bariera.:)
Intr-un bol amestecam smantana cu branza proaspata. Impartim in doua si intindem pe fiecare foaie de aluat. Intindem bine, pana la margine. Punem baconul taiat cubulete si peste ceapa calita apoi saram si piperam dupa gust. Bagam la cuptorul incins pana ce este gata(se rumeneste).
Și-am încălecat pe-o șa, și v-am spus povestea-așa!
P. S. 1 Mai multe rețete pe www.pasiunecugust.blogspot.com
P.S. 2 Rețeta de mai sus e pe blogul meu de muuult timp(de unde și pozele ca din fundul grădinii) , dar mi s-a părut potrivită acum.
