Bine v-am regăsit! Să vă fie 2023 mai bun decât primii 2022 la un loc! :)
In fiecare an(lună, zi) îmi propun să scriu mai mult, dar apoi vine timpul, îmi trage una peste ceafă și îmi spune să mă potolesc cu prostiile, așa că nu reușesc decât sporadic.Astăzi, însă, deoarece mi-a spus o prietenă că se mai inspira pentru cadouri din cărțile despre care am mai scris eu, am ales să scriu câte ceva despre asta.
Ca de fiecare dată când mă întorc din România, am venit cu tolba plină de cărți (vorba vine tolbă, a trebuit să-mi iau priority și să plătesc 55 de euro în plus 😀) și m-am și apucat de treabă, astfel încât am citit deja 4 cărți despre care voi încerca să scriu câteva cuvinte.
Prima și cea mai frumoasă este Învingătorii, de Fredrik Backman. Este a treia parte(după Scandalul si Noi contra voastră) și, din păcate , ultima din serie.
Eu ador stilul lui Backman. Sunt fascinată de modul în care scrie, am toate cărțile lui și l-aş citi zilnic. Dacă aș putea alege pe cineva care să scrie o carte despre mine, pe el l-aş alege.
Scrie trist și vesel în același timp, despre bine și rău, bucurie și tristețe, și te lasă, mereu, pe gânduri, atunci când termini povestea.
Învingătorii continuă povestea celor două orașe rivale, Björnstad și Hed, și a sportului ce le dictează viețile, hocheiul.
Cumva, Backman reușește să găsească binele și acolo unde, aparent, nu îl vede nimeni, și te obligă să iubești câte ceva la fiecare personaj.
Așa că îi vom înțelege și vom empatiza și-acum cu Lev, Frac, Matteo, Teemu și gașca gecilor negre, la fel ca Ramona.
Nu vreau să dezvălui prea multe, doar că este o carte minunată, la care nu simți cum trec paginile.
Recomandare: (după ce le citiți pe primele două)- de la începători la avansați, deoarece stilul lui Backman este unul lejer, plăcut, accesibil tuturor.
A doua carte pe care am citit-o anul ăsta a fost După faptă și răsplată, de Gillian Flynn.
Nu vă așezați comod, nu o să scriu mult despre ea. O porcărie inutilă, scrisă parcă forțat, de dragul de a scoate o carte. Noroc că are doar 50 de pagini și termini repede cu ea.
Pe scurt, o prostituată care este "avansată" de patroana bordelului la rangul de ghicitoare/clarvăzătoare ajunge în casa unei cliente disperate și îi cunoaște fiul vitreg, un copil bizar și aparent periculos și cade în capcane unor povești complicate.
Nu vă spun mai multe, în caz că vă lovește curiozitatea si vreți să pierdeți 30 de minute și câțiva lei(nu mai știu cât a costat, nici ce m-a îndemnat să o cumpăr).
Recomandare: (absolut deloc,dar,dacă țineți musai) 16 plus, deoarece mai conține și cuvinte deocheate . Grad de dificultate: inexistent.
A treia carte citită este Femeia cu fustă violet, de Natsuko Imamura.
Deși găsesc (și) această carte destul de insipidă, stilul în care este scrisă e interesant, ușor de urmărit și te prinde, până la urmă.
Ea este descrisă ca fiind o carte de suspans. Pot să garantez că e mai mult suspans într-un cântecel pentru copii decât aici, dar are cât de cât subiect, așa că se citește repede.
Femeia cu fustă violet este o tânără pe care naratoarea, la fel ca toți vecinii și cei care o văd, o găsesc misterioasă și căreia îi admiră în secret abilitatea de a se feri de toate obstacolele.
După câteva nereușite, se angajează la un hotel de lux, unde face curat în camere și devine, în scurt timp, foarte populară. Apoi, încet încet, își modifică total comportamentul și de aici i se schimbă și viața.
Recomandare: de la începători (dacă nu intenționați să intrați în simbolistică) până la avansați. E o carte care se citește ușor.
Următoarea a fost Mă găsești când vrei, de Lavinia Braniște, care mi-a plăcut mult. I-am dat 4/5 pe Goodreads, pentru că îmi păstrez 5-ul pentru cărțile excepționale, dar este o carte pe care o recomand.
O femeie cunoaște un bărbat într-un aeroport, în drumul spre Amsterdam, și începe o relație plină de frumos dar și de întrebări, neîncredere și, cel mai trist, dependență.
Cartea descrie drumul femeii în această relație și este scrisă atât de intim, de familiar, încât te prinde încă de la prima pagină și te implică pe tot parcursul ei.
Recomandare: as spune de la intermediar în sus, deoarece, nefiind în niciun caz o carte grea,este, totuși, cumva, de nișă, nu o carte de citit pentru a te relaxa cât stai pe un șezlong(ceea ce îmi amintește că jumătate de Facebook e în țările calde acum și că mi-aș dori să fiu și eu pe un șezlong, dar maximum ce aș putea face să mă apropii ar fi să îmi scot un taburet în curte și să fac focul sub o umbrelă, că plouă bacovian).
Cam astea sunt cărțile citite până acum, iar azi sau mâine termin Scorpia, de Anne Tyler, o reinterpretare modernă după Imblânzirea scorpiei, de Shakespeare.
E interesantă, drăguță și amuzantă, despre Kate Battista, o tânără sinceră și copilăroasă care se simte captivă în propria viață, obligată să aibă grijă de sora ei mai mică și de tatăl ei. Mai mult, îl cunoaște pe Piotr, a cărui repatriere tatăl ei vrea să o oprească cu orice pret.
Vă mai țin la curent cu ce mai citesc și aștept, ca întotdeauna, recomandări de cărți, mai ales dacă ne potrivim la gusturi. 😀
Until next time, adios, amigos!
