Am vizitat, foarte scurt, Bratislava, pentru că nu fusesem până acum în Slovacia și mă rodea. Pe lângă faptul că sunt, pe persoană fizică, obsedată să descopăr cât mai multe locuri noi, am și o hartă din aia răzuibilă care nu-mi dă pace nici dacă aș fi eu mai liniștită. Trebuie musai să răzui cât mai mult din ea, că altfel nu știu ce s-ar întâmpla. Și, de preferat, țări mari. :)) În fine, fiecare cu piticii lui. Ai mei cer călătorii.
În altă ordine de idei, Bratislava e foarte frumoasă. Îmbină elemente atât din vest cât și din țările comuniste, și îmi pare un oraș în dezvoltare(am văzut, ca și în Varșovia, foarte multe blocuri înalte, moderne, Dubai-style) care are și farmecul acela aparte dat de clădirile vechi, cochete. Dacă știam elemente de arhitectură vă ziceam și stilul clădirilor, iar voi, dacă dețineați, la rândul vostru, aceleași cunoștințe, ați fi înțeles. Așa ne rezumăm la exprimarea puerilă și voi vă imaginați ce e mai frumos.
Am ajuns leșinată de foame(știu, informația se repetă în fiecare relatare, dar csf...) și mi-am dorit să mănânc ceva specific locului, nu ceva ce găsesc și la noi. Așa că, atunci când am văzut, pe o străduță, la un demisol, un gemuleț la care era expus meniul ăsta
mi-am dat seama că de acolo vreau să comand. Și ce e viața fără riscuri, right? Am luat ceva ce conținea singurul cuvânt pe care l-am înțeles, și anume kebap(glasul pământului) și s-a dovedit a fi cel mai bun lucru mâncat în ultimul timp. Recunosc, 30% din laude se datorează faptului că eram hămesită, dar chiar și așa...
Ne-am îndreptat, apoi, spre centrul vechi, admirând, pe drum, picturi murale(sunt mare fan, de aici și atâtea poze)
și când am ajuns, în sfârșit, în centru, am fost impresionați de-a dreptul de clădiri, restaurante, baruri, dar, înainte de toate, de cât de frumos îmbrăcați erau oamenii care se plimbau pe acolo. Erau eleganți, aranjați, de am zis de primii 50 că merg la aceeași nuntă. Lunea. Dar când am văzut că mai toți erau așa ne-am dat seama că pur și simplu am ajuns într-un altfel de loc. În poza de mai jos se stătea la un fel de fast food, unde lumea mânca în general cartofi prăjiți(belgieni, dacă mă întrebați pe mine) și erau toți foarte relaxați.
Noi aici am mâncat și cartofi prăjiți(care nu, nu se comparau cu cei din Belgia) dar și ceva dubioșel, ei le ziceau tacos, dar cred că erau reinventați sau scăpați de sub control, ceva, că arătau așa(și nici la gust nu excelau)
cea mai faimoasă fiind asta:
un restaurant (UFO) aflat la înalțime, în vârful podului SNP de peste Dunăre
și că mi-a căzut la drum de seară că mă fac balerină.
Cam atât, pe scurt, cum a și fost, de altfel, despre Bratislava. Veni, vidi, răzuici pe hartă.
