Bine, nici măcar n-am comis ceva ilegal, că Lidl e la o aruncătură de băț, iar noi avem voie la plimbare (fără să depășim perimetrul, ca în banc) o oră, maxim. Sau la piață, mai mult timp. Deci puteam bifa mai multe căsuțe pe biletul de voie, ne încadram. Însă am fost cuminți, am mers pe jos(vreo 10 minute), apoi, în Lidl, să tot fi stat 20 de minute (am fi stat mai mult, dar bătea vântul printre rafturi), alte 10 minute înapoi și aia a fost. M-am simțit ca Indiana Jones. Și am fost la fel de neînfricată🤠
Despre lumea de afară, ce să vă zic? Pare că merge înainte. Azi, fiind duminică, era destul de pustiu pe străzi, în plus de la noi de acasă până la Lidl e oricum o zonă liniștită, de obicei.
Copaci înfloriți, miros de primăvară, flori multicolore... naturii nu pare să îi pese de covid, dimpotrivă, cred că se bucură.
Însă cum există un echilibru în toate, după această aventură extracarantinală am ajuns acasă și, când să pregătesc masa, nu știu ce naiba s-a întâmplat și tigaia în care prăjeam niște ardei a luat foc. 😁 Ditamai vâlvătaia. Am fost pe fază, normal, că eram cu mâna pe ea, și am înlăturat-o imediat, dar m-am și pârlit puțin. Vestea bună e că am mirosit a grătărel vreo 2 ore. 😁😁😁 După ce mi-am spălat funinginea de pe mână nu mi-a rămas nicio urmă, așa că, din păcate, mai mult decât atât nu am cum sa mă victimizez. Nici măcar bășică nu s-a format.
Deci nu m-am plictisit nici azi. Și nici ieri, că de câteva zile mi s-a pus iar pata pe un hobby, așa că ieri a luat ființă Maya.
Da, nu este perfectă, pentru că nu am aptitudini de croitoreasă, din păcate pentru mine și planurile mele, dar îmi e dragă chiar și așa, cu defecte.
Deci cam așa stă treaba cu plictiseala. E sublimă, dar lipsește cu desăvârșire. A! Mâine e luni, deci o luăm de la capăt cu lecțiile. Dar apoi vine vacanța cu trenul din Franța (nici nu știu cât ține.. parcă 2 săptămâni) și poate o să am mai mult timp să... ăăă... să ce?!
