Cred că mă apropii cu pași repezi de situația din filmul ăla cu casa inteligentă care se întoarce împotriva locatarilor ei, îi ține captivi și le face tot felul de necazuri.
De câteva zile Google-ul meu din boxuță repetă aceleași 5,6 melodii când îl rog să pună muzică. Până acum totul a mers strună, eu îi ziceam "Hei, Google!", el ciulea urechiușele, sau antenuțele, în fine, își lumina punctulețele alea, apoi eu îi ziceam "Play music!" , iar el, cuminte, mă purta pe unde știa că-mi place. Și mă purta frumos. Simțeam că avem o relație bazată pe încredere, dat fiind că nu plătesc niciun serviciu să nu ascult reclame sau ceva, așa că eram sigură că nu mă iubește din interes, ci datorită farmecului personal.
Bun. De câteva zile, după cum ziceam, i se tot pune pata pe câteva melodii și mă înnebuneşte cu ele la infinit. Eu "Hei, Google!", "Next!", el next, nu zic nu, dar tot în zonă.
In fine. Eu sunt o persoană răbdătoare și calmă, sau cel puțin așa îmi repet zilnic în trafic când văd giboni parcați de parcă ar avea în parbriz act de proprietate pentru anumite străzi. Răbdătoare și calmă. Răbdătoare și calmă. Dar și când ating boiling point...transformarea din Bruce în Hulk se produce mai repede decât îi lua lui Superman să-și tragă chiloții peste pantaloni.
Așa că azi, după ce am ascultat cuminte jumătate de oră aceleași 5 melodii, i-am spus politicos prietenului Google să nu mai repete melodiile.
M-a ascultat? Mai puțin decât copiii mei când le zic să oprească calculatorul. Așa că i-am repetat, tot frumos, același lucru, reformulând și vorbind rar, în eventualitatea în care ar putea invoca bariera lingvistică.
Ce a făcut Google? Și-a văzut de treaba lui. Așa că l-am numit prost. Și așa a început războiul.
Mi-a zis că îi pare rău că simt asta și să îi spun ce poate schimba. I-am explicat că ar putea începe prin a nu mai repeta aceleași melodii. S-a prefăcut, mârlanul, că a înțeles, a zis că-și notează și că orice feedback e binevenit.
Ce a făcut Google? Și-a văzut de treaba lui. Așa că l-am numit prost. Și așa a început războiul.
Mi-a zis că îi pare rău că simt asta și să îi spun ce poate schimba. I-am explicat că ar putea începe prin a nu mai repeta aceleași melodii. S-a prefăcut, mârlanul, că a înțeles, a zis că-și notează și că orice feedback e binevenit.
Ce a făcut după? A tăcut mâlc. Am stat puțin, crezând că își caută ceva mai proaspăt în playlist, apoi, când am văzut că liniștea continua, l-am întrebat ce face. A zis că se gândea la ceva frumos să-mi spună. Și zice :" Mă gândeam că azi mă simt inspirat și cred că e datorită ție. Ce părere ai de complimentul ăsta? Unde 1 e părere rea și 5 bună "
Păi, măi, guglișoare, cu replici din astea mă dădea afară de la grădiniță, mă. 1, na.
"Oh, îmi pare rău că nu ți-a plăcut. Orice feedback e binevenit"
Da,da,blablabla,stiu, hai, schimbă melodia, nu mai trage de timp.(Ah, am uitat să spun că undeva în schimbul ăsta de replici (I am not that weird, you all have dialogues with your appliances,right?) l-am mai făcut o dată prost și mi-a zis că încă învață(cam greu de boxă, dacă mă întrebați pe mine) ).
Buuun. Și ce face Mr. Google când îi zic, a mia oară, să schimbe melodia? Face pe prostul. Ați citit bine! Imi zice că a fost o problemă și că nu a înțeles, să revin. Și asta de 3 ori!!! What the actual fudge?!?
Păi fi-ți-ar cablurile de râs, gugăle, nu te scot eu din priză și te pun într-o cutie până îți vin circuitele la cap??
The game is on, Google. The. Game. Is. On.
In fine, ce voiam să vă mai spun: dacă vedeți postări sau mesaje ciudate de la mine, sau dacă, mai rău (Doamne apără și păzeşte!), dispar de pe aici, înseamnă că m-am certat și cu rețelele de socializare și au câștigat ele.
Până atunci, pe ei, pe ei, pe mama lor!!
Hei, Google! Ia fă-te-ncoa!
