Happy ending

 Sper ca nu v-ati ținut respirația până acum, decât dacă sunteți Kate Winslet.(dacă nu știți cât poate să-si țină respirația, căutați! Sau bine, vă zic eu. 7 minute și 15 secunde. L-a luat pe Tom Cruise All Mighty)

Am făcut aceasta postare în două părți nu neapărat din dorința de a părea misterioasă, ci pentru că:
1. Așteptam să îmi vină un pachet și să vorbesc în cunoștință de cauză, cu un feedback la obiect.
2. Sunt vorbă lungă, frate, și m-am gândit să nu vă solicit programul mai mult decât e necesar.

Așadar, continuăm povestea.

Spuneam că imi pierdusem orice speranță, mai ceva ca cei ce intră pe Poarta Infernului lui Alighieri. Incercam să îmi vad de viața mea ternã, până intr-o zi frumoasă de habarnamceanotimpdarnu demultdeciprobabilvară când Edu, al doilea meu născut, îmi spune că a aflat de existența unui site cu produse originale sau de la aceleași fabrici, dar cumva din șuste ale muncitorilor, nu imi e clar. If it walks like a duck and it talks like a duck...
În fine. Și ca el o să își comande niște haine, că mai mulți colegi de-ai lui și-au luat și sunt super, și prețurile sunt foarte mici și produsele top.

Normal că am fost reticentă, dar el era hotărât, în plus, si-a luat din banii lui, așa că am zis ok și am așteptat să văd ce iese.

A durat ceva, pentru că e un proces ceva mai lung și mai riguros. După ce comanzi, marfa ajunge într-un depozit, unde e verificată de niște oameni care iti trimit poze și iti spun dacă totul e în regulă sau sunt probleme(se poate întâmpla să nu corespundă cu ce ai comandat-altă culoare, mărime, imperfecțiuni, etc) Atunci tu decizi dacă o accepti sau returnezi. Dacă o accepti, plătești transportul și apoi coletul pornește spre tine.

Ca să scurtez, sa nu ajungem și la partea a treia, i-a ajuns comanda lui Edu, și toate erau super. Eu sincer mă asteptam la ceva gen Shein sau Aliexpress, așa că am fost surprinsă de calitatea produselor și de faptul că arătau... well.. originale, na!

Și ăla a fost momentul în care mi-a venit ideea să caut și pantofii mei pe site.
Bingo!! I-am găsit, și erau și ieftini, ca și cum se aliniasera toate planetele la căpătâiul meu și imi cântau la mulți ani!

Așa că nu mi-a rămas de făcut decât un singur lucru logic. M-am comportat ca înecata. Mi-am luat două perechi de pantofi Dior și încă muulte alte perechi ne-Dior. Și o geantă.

Inițial au fost încă trei perechi de pantofi, dar le-am dat retur înainte de expediere, din diverse motive, așa că am redus la 7.

Pentru că eu matură și responsabilă sunt doar dacă pantofii sunt 900 de euro(atât sunt pe site-ul Dior). Dacă sunt ieftini mă comport ca românul în fața raionului de hârtie igienică în perioada pandemiei. Iau tot.

Și alaltăieri mi-a venit comanda. Acum, eu nu am trăit în lux și în haine de firme ca să recunosc o Birkin cu un ochi acoperit, iar pantofii astia nici măcar nu sunt de piele, ca să fac vreun test, ceva, dar pentru mine ei sunt cât se poate de frumoși si originali.

Nu i-am mușcat, ars sau ce teste s-or mai face :))) , doar i-am probat și m-am minunat. Și le-am urat bun venit acasă, unde le e locul! Că tare frumos le stă la mine în dressing! Le-am chemat și prieteni, să nu se simtă singuri, sper să aprecieze!



Deci pantofi nu îmi mai cumpăr o perioadă. Până în iarnă, cel puțin.

Acum, problema e: pentru pantofii ăștia...oare am suficiente haine? 

Love story

 Stiti când ești tânără și necoaptă și ți se pune pata pe băiatul rău din liceu sau cartier sau de la televizor sau nici nu conteaza de unde, că oricum nu aveți nicio șansă acum, și-n vecii vecilor, amin, că tu ești complet lipsită de importanță iar el e frumos de pică?

Trebuie să știți. Dacă sunteți fete, sigur ați trecut prin asta(că doar n-or citi doar Angelinele Jolie cu 100℅ rata de succes la Brazi Piți). Dacă nu sunteți fete, treaba voastră, vă imaginați.

Așa cum mi-am imaginat și eu când eram mică că ar putea exista un univers în care să fiu cu Johnny Depp sau Tudor Chirilă. Meci mai prost, ce să zic! N-a ieșit.

Dar de visat, oh, am visat! Și am mustăcit și făcut planuri prostești care începeau cu "dar cum ar fi dacă... "

Ei bine, trăiesc o poveste similară, deși datele problemei(pentru că este o MARE problemă) sunt diferite.

Mi s-a pus pata rău. Dar rău. Și diferența între atunci și acum e că atunci poate nu aveam nicio șansă, dar acum am. Doar că acum am și minte, și maturitate, și niște semnale sonore care îmi țiuie în urechi mai ceva ca alarma când e simulare de incendiu la noi la muncă.

Și alarmele astea îmi spun să nu mă bag, că nu e cazul. Ăsta e creierul, care, săracul, încearcă să își facă meseria. Apoi vine inima, proasta, care mereu m-a băgat în belele, și care nici măcar nu zice nimic, doar mă înțeapă, mă împinge, îmi trimite semnale, îmi înmoaie corpul în prezența subiectului în cauză.

Pe scurt, ca să nu o lungesc iar inutil: m-am îndrăgostit nebunește și iremediabil.
Și am vești bune și vești proaste:

Vestea bună e că e vorba de o pereche de pantofi.
Vestea proastă e că sunt foarte scumpi. O altă veste proastă e că nu îmi trebuie. De fapt, perechea de care mă îndrăgostisem inițial era cu tocuri(mici, dar orișicum), iar eu nu am mai purtat tocuri de vreo 20 de ani, și atunci era ocazional.

De aici și comparația mea de la început. Fix relație imposibilă, între frumoasa balului și baiatul care parchează mașinile. Eu sunt baiatul care parchează mașinile, în caz că mai e nevoie să explic.

Iar veștile proaste continuă: am gasit același model, fără toc. Și sunt absolut minunați. Îi iubesc din tot sufletul meu, așa cum numai o dragoste interzisă îți poate da putere să o faci.

De când i-am văzut prima oară, mă gândesc numai la ei. Mă ajută și algoritmul social media, care mi-i bagă în fața ochilor cu fiecare ocazie de când i-am căutat pe site-ul oficial. Sunt de la Dior, apropo, că nu putea să mi se pună pata pe ceva de la Decathlon. Și sunt obscen de scumpi. În sensul că și dacă aș face o aroganță extremă și i-as cumpăra, cel mai probabil nu i-as purta niciodată, să nu îi stric. :)))) Dar nu aș face această aroganță, mai degrabă aș merge într-o excursie cu banii respectivi.

Așa că am inceput să caut soluții. Și tot social media mi-a venit în ajutor, sugerându-mi un site cu produse de firmă care au mai fost iubite în trecut:), adică la mâna a doua.

Acum, fără a intenționa să supăr pe nimeni, eu, pe lângă faptul că nu sunt fan second hand în general, am o echipă specială de pitici pe creier care se ocupă de secțiunea încălțăminte.
Mi se pare îngrozitor să porți încălțămintea altcuiva dacă nu e din necesitate.
Daaaar...erau la jumătate de preț! Jumătate! Ceea ce tot scumpi îi făcea, dar deja parcă mai veneam de acasă.

În sfârșit. După ce m-am codit vreo două zile și cu aplicația aia cu produse second am decis să o dezinstalez, să scot ispita din casă, și, poate, să uit că am vazut vreodata cea mai frumoasă pereche de pantofi din lume.

Două zile mai târziu primesc mail de la aplicația respectivă, erau reduși încă și mai mult pantofii mei, ajunseseră deja pe la vreo 350 de euro! :)

Dar cine sunt eu la această vârstă venerabilă daca nu o persoană matură și responsabilă? M-am dezabonat cu mâna tremurândã și cu lacrimile șiroind și am încercat să îmi continui existența gri și monotonă cu cele 87 de perechi de încălțăminte care NU erau ea!

Ușor nu mi-a fost, doar faptul că am mai trecut prin greutăți în viață m-a ajutat.

Am continuat să merg la muncă, să incerc să socializez, să îmi continui rutina, dar în sufletul meu ceva se deconectase...
Până intr-o zi, când...


.. Va continua