Imi plac actorii. Cred ca sunt categoria mea preferată . Am găsit dintotdeauna că sunt la un alt nivel de empatie, de percepere a realității, de comunicare a gândurilor.
Sunt citiți, sensibili, au o memorie extraordinară și se pot mula pe orice tipologie, ceea ce presupun că îi face parteneri de discuție extraordinari.
Mi-am dorit, o perioadă, printre altele din listă, să mă fac actriță. M-a dezarmat lipsa capacității de stocare a oricărei informații ce nu reprezintă versurile unui cântec. Așa că am abandonat lupta înainte să o încep. Dar trăiesc cu impresia că m-aș fi descurcat bine. Cu impresia mea și cu declarația profei de mate din liceu, care numai asta îmi zicea când ieșeam la tablă, că trebuie să mă fac actriță. Înțelegeți ce vreți din asta. 😀
Aseară am fost la o piesă de teatru. Mass. O colaborare UNTEATRU București și Teatrul National "Radu Stanca" Sibiu.
Tare bine au mai jucat oamenii ăia. Tare bine. 4 oameni care au ținut sala cu sufletul la gură aproape 2 ore. Atât de bine și-au intrat în rol încât eu, care, poate vă amintiți, am empatia listată pe primul loc la defecte, la un moment dat simțeam durerea lor mai ceva decât dacă ar fi fost în fața mea protagoniștii reali ai întâmplării relatate.
Am înțeles că sunt actori premiați și mă bucur mult. M-am bucurat și că sala era plină, și că am reîntâlnit acolo oameni cunoscuți, valoroși, și m-aș bucura să știu că teatrul, opera, baletul au un rol important în educația noastră, în viața noastră de zi cu zi.
Sigur, are și Netflixul beneficiile lui, internetul, cinematografele, la fel, dar cred că nu se compară cu a vedea o piesă de teatru live, de a simți emoția și implicarea actorilor și de a le transmite bucuria simplu, la sfârșit, prin aplauze.
Iar prețul unui bilet e mai mic decât al unei porții de mâncare la un restaurant din oraș.
Gata, îmi inchei pledoaria pentru cultură, că mai am și alte hobby-uri și nu vreau să neglijez nimic vacanța asta. 😀
Auf wiedersehen!