Muza mea, care mă ajută să scriu atunci când o fac, are amnezie latentă. Eu încerc să o ajut, îi dau idei de subiecte, ea nu și nu. Ori e capricioasă, nici că-mi dau seama. Important e că depind de ea ca de sarea în bucate.
Azi, de exemplu, voiam să scriu despre Lyon, oraș frumos, pe care l-am vizitat acum puțin timp, dar ea nu vrea și pace. Am vrut să scriu și despre Hamburg, care mi-a plăcut maxim, dar, la fel, nu m-a lăsat muza. Acum, și să insiste ea, și degeaba, că am uitat ce voiam să zic.
Mfine. Azi, îndărătnica, îmi spune să scriu despre cum organizez eu excursiile. Nu mă deranjează, îmi propusesem de ceva timp să fac asta,dar e așa frumos Lyonul..
Poate altă dată.
Așadar.
Primul lucru, n-o să vă șocheze-alegerea destinației. Aici sunt două variante: ceva ce avem pe listă deja(eu îmi propun să mergem de fiecare dată în altă țară, dacă se poate, dacă nu, măcar într-un oraș nou) sau ceva ce ne trimite providența cu ofertele Ryanair.
Odată stabilit orașul, partea mea preferată poate începe. Așa cum știe toată lumea, vacanțele sunt de două feluri: active sau pasive. Nu le suport și încerc să le evit pe alea pasive, nu îmi place să lenevesc (nici la umbră, darămite la soare), mi se pare pierdere de timp, dar, dacă, Doamne ferește, se nimerește să ajung într-o vacanță din asta(și se mai întâmplă, că cineva, nu spun cine, mă cară anual într-o țară , nu spun care, unde, în afară de cățărat pe pietre, bălăcit în mare și mâncat souvlaki nu ai ce face) atunci storc tot ce pot de la destinația respectivă: peisaje, locuri altfel, mâncăruri tradiționale, cea mai bună tavernă, cea mai bună cafea, etc.
Dar, în general, caut să vizităm orașe active, interesante, care au multe de oferit. And it goes like that:
1. Citesc puțin despre orașul respectiv.
2. Îmi notez ce se poate face/vedea. Intru pe toate site-urile și blogurile posibile(atât cele oficiale, ale primăriei sau agențiilor de turism, cât și cele personale) și fac o listă cu absolut tot ce există online.
3. Încep să sortez. Dacă orașul are foarte multe de oferit și nu mi-ar ajunge timpul să le fac pe toate, elimin ce am mai văzut sau ce nu e atât de interesant și de care m-aș putea lipsi.
Exemplu: dacă sunt 3 parcuri mari, aleg doar unul (eu sunt fan parcuri, sunt mereu pe lista mea scurtă). Sau, dacă sunt multe muzee, încerc să las doar unul, două, care le-ar plăcea și copiilor(ceva educativ, interactiv, deosebit). Sau, dacă nu suntem cu copiii, au prioritate muzeele de artă contemporană sau de ciudățenii.
Notă: ÎNTOTDEAUNA, când mă documentez pentru un oraș, caut lucrurile ciudate, deosebite, ce se pot face sau vedea. Bar cu sicrie în loc de mese(bxl), muzeu despre obiceiurile de înmormântare ale diferitelor popoare(ams), biserica cu mumia nu-știu-cui(munchen), and so on. Există un site dedicat celor ca mine, www.atlasobscura.com, unde găsești toate activitățile altfel.
But that's just me, am observat că nu toată lumea e interesată de așa ceva. Ciudați. 🤷♀️
4. După ce am sortat și am definitivat lista cu obiective turistice și gastronomice( ambele de egală importanță) le marchez pe Google Maps. Obiectivele turistice cu steguleț verde, restaurantele cu inimioară roșie. Astfel mă orientez cum sunt așezate pe hartă și în ce ordine le abordăm.
5. Îmi notez, la fiecare, tariful, zilele de funcționare și programul. Verific dacă sunt zile cu reduceri sau gratuități (orașele mari au de obicei prima duminică din lună intrarea liberă la (anumite) muzee).
6. În funcție de cum stabilesc ordinea vizitării obiectivelor turistice, îmi notez și stabilesc restaurantul/restaurantele și/sau cafenelele din jurul lor, să știm la ce oră și unde mâncăm. Verific meniurile, aleg, în mare, cam ce aș vrea, astfel încât acolo să nu pierd timp frunzărind un meniu pe care îl pot găsi pe net.
7. Imi notez, lângă fiecare obiectiv turistic, unde e posibil, câteva cuvinte despre ce urmează să vedem, astfel încât să le pot da băieților și câteva informații, nu doar să îi car de colo, colo. Desigur că îi interesează prea puțin ce le povestesc, dar eu insist, din 3 măcar de 1 să se lipească ceva. 😀
8. Am grijă să am, pe lângă lista propriu-zisă, și câteva idei de rezervă, în caz că intervine ceva și epuizăm lista timpuriu(fie necesită mai puțin timp decât cel estimat, fie sunt închise unele obiective).
9. Printez foaia/foile cu desfășurătorul, păstrând o copie și în telefon, în caz că.
9. Mă apucă (apucau, mai nou) toți dracii dacă ne abatem de la traseu. Și, pentru că mereu se găsește câte un băiat(mai mare sau mai mic) să comenteze, ba că sunt prea multe de facut, ba că e obosit, ba că vrea la hotel, să se odihnească, ba că îi e foame/sete/dor de codrul verde, mai nou îi eliberez(spre fericirea lor) și îmi văd de drumul meu liniștită, având grijă să bifez (toate ☺) câte sunt pe listă, fără bruiaje sau tărăgăneli.
În rest, las lucrurile să decurgă de la sine. 😉
