Sinceră să fiu, treaba asta cu izolarea mă irită pe ici, pe colo, în punctele esențiale. În primul și cel mai dureros rând, că nu mai putem umbla brambura, lucru ce reprezintă, practic, vocația mea pe acest pământ. Și faptul că fiecare zi petrecută în casă mă ține departe de un loc în care aș fi putut ajunge mă seacă la pipoțică. Nu mai zic de faptul că aveam excursii programate în fiecare lună, că am mai zis. Dar, frate, la 30 de minute de noi au înflorit câmpuri de lalele, iar eu nu pot să merg să le văd, că pe foaia cu care avem voie să ieșim din casă nu e nimic care măcar să se apropie de o eventuală cruțare de amendă. Avem voie să ieșim la plimbare, da, dar în limita a 60 de minute și a unui singur kilometru. Deci.. it's a no-no. Și asta mă enervează.
Apoi, deși inițial oamenii de pe aici nu se panicaseră spre deloc, cel puțin din punct de vedere al achizițiilor de alimente, brusc, de parcă ar fi ajuns porumbelul călător cu veștile și au aflat și ei că e pandemie, au început să cumpere compulsiv și au golit până și ditamai Carrefour-ul de lucruri esențiale. Și aici mă refer la drojdie uscată (ah, karmo, nebuno, cum îți râzi tu în barbă de mine, de îngâmfarea cu care iroseam pliculețele de drojdie pe nimicuri!), făină (săptămâna trecută nu se găsea decât bio. Bună și aia, na..), zahăr, la un moment dat, și, durerea mea supremă, mărar. Mărar, aici, e cuvânt compus din "mai" și "rar". Pentru că așa se găsește. Mai rar. Spre deloc.
Și asta mă aduce la subiectul zilei, drobul. Eu fac drob în fiecare an. De pui, că doar din ăsta mănânc. Dar e un preparat important pentru mine, drobul, că mănânc doar 2 zile pe an. E ca Revelionul, dar mai important. Așa că nici nu am conceput, când am făcut meniul pentru Paște de anul ăsta, ca drobul să lipsească.
Zis și făcut. După lista cu meniul a urmat lista cu ingredientele. Listă care, printre altele, conținea : pipote și inimioare de pui, ficăței, la o adică, ceapă verde, mărar.
Bun. Ceapa verde și mărarul, la Carrefour, sunt mai scumpe la vedere decât un unicorn în tutu roz, baletând pe un curcubeu. Am găsit ceapă verde, la un moment dat, și a costat cât o porție de risotto cu trufe la un restaurant Michelin. Doar pentru că era curățată, cred. IDK.
Așa că am scos Carrefour ul din schemă și am încercat la un magazin unde știam că au fructe și legume proaspete. Probabil că toată lumea știa asta, pentru că am așteptat 10 minute doar să pot intra în magazin. În fine. Am reușit să intru și am pornit glonț în loc luminat, în loc cu verdeaţă, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea.
Și așa a și fost, parol! Pentru că AVEAU. Și ceapă verde, și mărar. Cel puțin până am ajuns eu, că după ce am luat câte 4 legături din fiecare.. na.. potopul.
Acest aspect fiind rezolvat cu foarte mare succes, mi-am îndreptat, cu entuziasm, atenția către celelalte ingrediente de pe listă. Când am ajuns la organe de pui... sublime, dar lipseau cu desăvârșire. Ce pipote, ce inimioare?
Ficăței? Poate doar ai mei, dacă o fi rămas ceva întreg după acest drobo-maraton.
Singurul lucru pe care am putut să îl fac a fost să iau două cutii miiici, una cu ficăței, alta cu ceva ce sper să fie pipote(altfel va ieși un drob tare dubios)... deja gătite!! 😱
Cum, cât și ce fel sunt gătite... rămâne de văzut vineri sau sâmbătă, când fac drobul. Azi eram efectiv epuizată de această cursă plină de adrenalină și nu am vrut să-mi forțez inima.
Mă indispune să nu găsesc ingredientele cu care sunt obișnuită să gătesc. De parcă nu era suficient că ciudații ăștia de vestici nu au leuștean 😱 și trebuie să-mi aduc din România (desigur, ar fi și posibilitatea să cultiv aici, doar că am acest handicap cu grădinăritul, în care ucid din fașă orice sămânță sau plantă, indiferent cât de rezistentă pare. Cred că aș putea să omor și cactuși. 😔 Nici păpădiile nu mi-ar supraviețui, probabil). Mai nou, adică săptămâna trecută, am aflat că francezii nu vopsesc ouă de Paște. Therefore, nu numai că nu găsesc ouă colorate în magazine, dar nu găsesc nici vopsea! The horror.
Concluzia : acest Paște va fi:
- fără rude, prieteni, cunoștințe alături.
- cu un drob improvizat. Să-l numim Frankenstein.
- cu ouă vopsite Dumnezeu știe cum. Eu știu doar că vreau să folosesc colorant alimentar, că cică merge. A! Și am uitat să spun că nu am găsit ouă albe, deci voi vopsi din cele normale. 😶
- cu friptură de miel, de pui și... șnițel 😳 pe masă, că asta vrea Răzvan în ziua de Paște. Șnițel.
- bonus: cu o vânătoare de ouă în curte, posibil soldată cu zgârieturi și certuri (nu zic eu, o zic experiențele trecute)
În rest, cică sâmbăta și duminică plouă.
#AnEasterlikenoother #Atleastihavedill
