Breaking news.

Pentru că am avut, spre fericirea mea supremă, ocazia să călătoresc prin Europa(și foarte puțin și in afara ei) și să vizitez destule orașe care mi-au atras atenția(damn, cred că toate mi-au atras atenția, sunt mai ceva ca o pisică în fața unui ghem când ies din țară) mă gândeam să scriu despre o parte din experiențe, în măsura în care îmi mai amintesc. Și aici s-ar putea să fie o problemă, pentru că memoria, prietena mea cea mai bună de acum câțiva ani, s-a supărat pe mine și cred că vrea să mă părăsească în curând. O simt eu complotând cu toate articulațiile și cu răbdarea, vor să plece departe și să mă lase doar cu cine mai e dispus să rămână în condițiile date.

Acum, pe scurt, dacă mă gândesc la orice excursie făcută vreodată, jur că nu-mi amintesc decât locurile în care am mâncat, dar na, poate sunt de folos și astea cuiva, vreodată. Eu o să încerc să mă ajut și de poze și să scriu măcar câteva cuvinte despre fiecare loc.

Așa că stay tuned. Urmează cel mai puțin pregătit pseudo-blog de călătorii din lume. Eh, mă alint, n-o fi din lume. Din 3/4 din lume. S-or găsi și mai sărace în detalii. Unde nu știu o să improvizez. :) Sau, cum zicea taică-miu, ”când nu știi, fluieri”.

Over and out.

Days of our lives

Am fost până la City azi și, cum de fiecare dată parchez pe malul lacului, am intrat pe strada unde e sens unic de câteva luni deja. Unic. Unic. Semnalizat corespunzător. Însă și cei ce nu conduc corespunzător trec tot pe acolo, din sens invers. Imposibil să treci vreodată pe acolo și să nu te întâlnești cu cel puțin o mașină din sens opus. Ceea ce mi s-a întâmplat și azi. Și pentru că, sens unic fiind, strada e destul de strâmtă, nu e loc pentru două mașini să treacă în același timp. Respectiv a mea și o dubiță ce venea, tacticoasă, condusă de un bou.
Acum. Toată lumea greșeste. Intenționat sau nu. Din punctul meu de vedere, importantă e atitudinea ta când greșesti. Poți să ridici o mână, ca gest de recunoaștere a vinovăției, și să dai prioritate, de exemplu, apoi să treci tu, sau poți să te comporți ca o primată, vezi șoferul peste care am dat eu azi.
Prima dată mi-a făcut semne nervoase și probabil neortodoxe să mă dau la o parte. Nu m-am dat. Apoi mi-a zis că sunt încăpățânată. I-am spus că, în cazul de față, corectă e cuvântul pe care îl caută. Apoi a zis că e de la distribuție marfă, și l-am întrebat dacă au reguli de circulație diferite ăștia de la distribuție marfă, că nu sunt la curent cu noutățile. Apoi mi-a zis:
- Dacă eu sunt prost, trebuie să fii și tu la fel ca mine, o proastă?
Ăsta a fost momentul când m-am și bucurat dar mi-a și părut rău pentru el. M-am bucurat că e totuși conștient, nu e în faza de negare, ăsta e un prim pas, dar mi-a părut rău să-l informez că eu nu sunt proastă, și că, din păcate, e singur în ecuația asta. Apoi el a forțat nervos și a trecut în trombă, iar eu m-am felicitat că, de ceva timp deja, nu mă mai încarc cu problemele și frustrările șoferilor imbecili, că aș fi făcut torturi la Socola de mult ...