Moștenitorii și vorbele lor.

În mașină, în drum spre școală.
Eduard:
- Eu nu înțeleg de ce există clasa pregătitoare. Eu știu să scriu, să citesc... Acum pierd timpul. Pe mine să mă pună direct clasa 1. Nu înțeleg de ce să fiu clasa pregătitoare...
Eu:
- În primul rând să fii pregătit pentru școală, să înveți să stai în bancă 50 de minute, să..
-...să înveți să fii mai modest.. completează Răzvan din fundal.

Touché, ce să zic...

Câteva minute mai târziu. Eu:
- ...și? azi e ziua Dobrogei. Ați făcut ceva pe tema asta? V-a povestit doamna?
Edu:
- Dacă te-ai fi uitat pe fișa pe care ți-am dat-o când m-ai luat de la școală ai fi știut și singură răspunsul la întrebare, și n-am mai fi avut discuția asta.
-...sau puteai să zici "da"...😏

Cam așa nu mă plictisesc eu cu ei. Zilnic.

Mai am și zile bune. :)

Azi am avut o zi fabuloasă, și nu în sensul în care aș fi câștigat la Lotto, cu toate că e abia 19.00 ceasul, mai e timp, ci în sensul că totul a mers strună.
Dacă aș fi fost personaj în Sims mi-aș fi îmbunătățit vizibil abilitățile practice la secția mecanică auto, pentru că, da, am fost iar la service cu mașina. Mirosea a ulei ars de câteva zile așa că am dus-o la mecanic, iar el, drăguțul, mi-a dat un pomelnic cu ce trebuie cumpărat. Asta a fost ieri. Azi de dimineață m-am înființat la magazinul de piese, cu lista în dinți, și, deși când vânzătorul m-a întrebat ce ulei folosesc eu i-am zis că de măsline și de floarea soarelui, am știut cu toții că era doar o mostră din farmecul personal, că de fapt discuția a fost la un nivel ridicat de profesionalism. Să fim serioși, data trecută am luat bielete, nu sunt vreo începătoare...
Așa că, după ce am cumpărat toate filtrele posibile: aer, ulei și habitaclu( pe ăsta voi, neinițiații, s-ar putea să îl știți ca filtru de polen...*rolling eyes*), ba chiar două de ulei, că erau două modele și nu știa vânzătorul care se potrivește la mașina mea, am luat și ulei și am pornit spre mecanic, unde am și lăsat-o, pentru ultima oară, probabil, că mă simt pregătită să trec la partea practică. Am început acum 2 zile, la Auchan în parcare, la 8 dimineața, când ploua torențial și eu mi-am adus aminte să verific nivelul uleiului, doar că am deschis prima oară acolo pe unde se toarnă ulei, nu unde se verifică, și mă uitam după fierătania aia lungă(mi-a luat ceva să-mi dau seama că nu e tot acolo) și până am găsit-o sub capotă m-am făcut pe mâini la fel de neagră ca un miner după 25 de ani de muncă. Dar astea sunt doar detalii. Important de reținut e că am verificat uleiul, mi-am dat cu presupusul că trebuie schimbat, așa că sunt pregătită de next level. Și cred că știu și ce. Azi mi-a zis mecanicul că se aude ceva la un injector, dar să merg la un, citez, dieselist, că nu ține de el, așa că m-am gândit că ar fi momentul oportun să dau jos un injector, să îl desfac și să văd ce problema are. Mă simt foarte pregătită și încrezătoare, wish me luck!
Următorul punct pe ordinea de zi a început și continuat o zi întreagă cu dificultăți, dar s-a terminat cu bine, și asta contează. Am avut nevoie de ricotta(știți voi, ricotta de care te lovești NON STOP, în fiecare magazin, zilnic?) pentru pachetul copiilor de mâine. Crostini, if you must know.
Am căutat în 5 ( CINCI) magazine alimentare mari(Carrefour de la Dacia, Mega de la Brick, Alfa Beta de la groapă, Profi de la Betoane și LIDL din Tomis 3) În afară de turul orașului contra cronometru nu am realizat nimic.Ricotta intrase în pământul ricottelor și nu era de găsit. Orice om normal probabil ar fi renunțat și ar fi modificat planul, dar...e vorba de mine, bine? Cu cât mai mult căutam ricotta, cu atât mai mult mi-o doream. Ajunsesem, pe la al patrulea magazin, să nu-mi imaginez viața fără ea, să simt o dependență puternică, deși cred că am mâncat de două ori în viață, că o găsesc(găseam?) fadă. Știam doar un lucru: TREBUIA SĂ FAC ROST DE RICOTTA.
Cu ultimile puteri am ajuns la Mega din Tomis 3, unde mai erau doar patru cutii. Eu am nevoie doar de două pentru mâine, dar sper că nu vă imaginați că aveam să las cutii în urmă. Le-am luat pe toate, în primul rând că mi s-a părut singurul lucru logic de făcut, la cât le căutasem, și în al doilea rând pentru a-mi hrăni drăcușorul de pe umăr, care zâmbea malițios la gândul că poate cineva avea să caute în 7 magazine.Atâta pot, csf...micile bucurii ale vieții.
Apoi m-am distrat când mi-a povestit Edu că azi la școală a corectat-o iar pe profa de engleză, că scrisese greșit tiger pe tabla. Scrisese tigre, și Edu i-a atras atenția că nu așa se scrie. Doamna a verificat în nu știu ce caiet ( faceți ochii mari, aveți voie), apoi l-a pus pe el să șteargă și să scrie corect. E clasa 0. Nu vreau să mă gândesc ce urmează, dar nu cred că va fi preferatul profesorilor.
Șiii...ultimul, dar nu cel din urmă lucru: mi-a ajuns și mie, după mai bine de o lună, bluza de la (acum pot să spun, da-da!) Anasofia.ro. Știți voi, de care povesteam alaltăieri. Dar vestea bună nu e asta, ci că mi-am dat seama de ce a durat atât să ajungă: a fost purtată (asiduu) de cineva.
De unde știu, vă întrebați? După miros. Miroase a transpirație și a fum și a toate coșmarurile mele. Nu mi s-a întâmplat în viața vieților mele în cei aproape 39(dar arăt de 38 1/2) de ani să cumpăr ceva care să miroasă. Nici când am cumpărat online, nici de la vreo firmă, nici când eram mică și-mi luam haine de la Marvimex, că n-aveam mall-uri.O-RI-BIL! Anasofia.ro. Nu au activată vreo opțiune care să-ți permită să-ți exprimi opinia public(steluțe sau review-uri sau ceva asemănător) dar o să fac tot posibilul să îmi fac cunoscută experiența neplăcută(și faptul că a durat o lună să ajungă comanda și...cum a ajuns).
Deci da. Cam asta a fost azi. Hai că mă pun să le scriu, să vedem dacă și mai ales ce îmi răspund.

Vine sfârșitul odată?

Am comandat, online, pe 11 octombrie, o cămașă care mi-a plăcut maxim( și cred că încă îmi place, nu o mai țin bine minte de atunci) . Îmi plac toate lucrurile de pe site-ul ăsta, dar, cumpătată cum sunt(haha, I still got it) am zis să acționez chibzuit și să comand treptat, așa că am început cu această cămașă.
Vreo două săptămâni mai târziu m-au sunat de pe site să îmi spună că a fost o încurcătură ( hei, eu, încurcătură? nu mi s-a mai întâmplat *fețișoară încurcată*) și că abia la sfârșitul lunii ajunge cămașa.  Cu un mic discount pentru întârziere, dacă accept aceste condiții. Am acceptat, că nu ardea.
Acum câteva zile am primit un alt mail, că se procesează comanda. Încă.
Mă gândesc și eu, fiind 12 noiembrie maine: or fi zis sfârșitul LUMII? Și nu am înțeles eu? Că atunci nu mă mai grăbesc...Și așa nici nu știu dacă mai port aceeași mărime, de atunci.
Sau, dacă discountul crește progresiv, ca dobânda, mi-or pune și un plic de bani când o trimit? Hmm.* fețișoară concentrată*