Nu. Pot. Să. Dorm.

Cum e vorba aia? Că dacă te visează cineva nu poți dormi? Sau ceva similar, habar n-am, că am renunțat demult la superstiții.

Păi asta înseamnă că m-a visat întreg poporul chinez (înainte de a fi decimat de pandemie), plus o parte din cel rus.
De câteva zile nu mai am somn. De-loc. Adorm la 2.30 cel mai devreme. Recordul personal e 6. Acum e 4 și sunt fresh ca un pahar de portocale stoarse recent.

Adorm foarte târziu, mă trezesc devreme(7-7.30) și sunt zombie reloaded prima parte a zilei. Nici cafeaua nu mă mai ajută, mititica. A renunțat să mai lupte.
Cât timp sunt în picioare și fac treabă sunt teleghidată, dacă mă duc să mă culc(zi, noapte, nu contează) zici că mă așez pe flori de redbull. Îmi revin instant.

Am încercat tot. Yoga pentru somn liniștitor (dacă era bun tutorialul), numărat oi, capre, pangolini, renunțat la a doua cafea, pastile, tot.
Nada. Energia rezistă.

Și, că tot am timp berechet, m-am uitat acum câteva nopți la (singurul sezon din) Freud. Și personajul principal, adică el 😁, o adormea pe (o) ea doar printr-o atingere scurtă a frunții (ei, of course). Adică o vedea, pac! îi lipea o palmă de frunte, dormea aia trei zile. Bine, înțeleg, ea era și un subiect foarte sensibil la hipnoză și alte cele, de adormea când abia o atingea cineva. Dar măcar un îmbrâncit, ceva, să mă adoarmă și pe mine... O karată în ficat, orice. Doar să dorm...


4.25

Căutam pe net superstiția aia, că mă enervează că nu mi-o aduc aminte, și, tastând "ce înseamnă când nu poți dormi" (da, probabil că nici eu nu știu să caut) am găsit mai multe site-uri cu sfaturi pentru un somn mai bun. Unul din ele fiind vice.com, care recomandă, printre altele, meditația, și, odată cu ea, 3 aplicații menite să ajute  : calm, headspace, insight timer.
Mi le-am downloadat pe toate 3,așa că închid acum, mă pregătesc să le ascult.
Dacă nu dau niciun semn în două zile înseamnă că încă dorm, nu foșniți nimic pe net, să nu mă deranjați, că am de recuperat.

Ce poți face cu două ouă?

Copil de mamă obsedată de gătit.

Azi Edu avea, la temă, de completat câteva întrebări după citirea unui text scurt. Un fel de reading comprehension. Și acolo scria așa :

Julie ia un bol, sparge  două ouă și le bate repede cu furculița.

Iar una din întrebări era:"Ce pregătește ea?"

Edu, care nu m-a văzut bătând două ouă pentru omletă decât de 5 ori în viață, că noi de obicei mâncăm scrambled 😁, răspunde :

- Un tort cu ciocolată.
- Nu. Mai simplu.
- Un chec.
- Mai simplu.
- Pfff.. Nu știu. Un shake proteic?
-Aaa..nuu..(pe asta sigur n-o știe de la noi, că noi ne luăm proteinele în stare solidă, medium rare)
- Mă dau bătut. Ce altceva să facă?


Și a trebuit să facem un exercițiu de imaginație în care cineva ia două ouă, le sparge într-un bol, le bate și se limitează doar la o amărâtă de omletă.

Școala, right? Limitează copiii... 😁

Jurnal de coronavirus. Zilele 54-60. THE END. :)

Ooo, dar este și rotund, ce să vezi? La fel ca noi, după carantină. 60 de zile. Încă puțin și făceam ocolul pământului, după Jules Verne.

Gata, contacții mei, vorba Petronelei Rotar. It is over. Nu a dispărut virusul, nu. Asta mai durează. (DACĂ o dispărea, că mai degrabă ne vom imuniza noi cumva).

S-a terminat carantina. De mâine, 11 mai(în Franța) ne vom relua, încet, ale noastre. Nu mai avem nevoie de adeverință când mergem în oraș, se redeschid magazinele(nu barurile și restaurantele, care vor funcționa doar în regim de livrare și take away), și, cel mai important pentru mine, avem voie să ne deplasăm 100 km "vol d'oiseau"!!!
Asta înseamnă 100 km drum drept, carevasăzică ceva mai mult dacă nu zbori, ci mergi pe șoselele șerpuite ale patriei.
Pentru mine, sincer, așa cum am mai scris, asta e cea mai mare bucurie. Să știu că pot călători din nou, chiar și așa, limitat. Sper să și reușim, în weekend.

Mai înseamnă și că o să fie deschise magazinele și că o să pot iar să casc gura aiurea (prin mască, deci nici n-o să se observe). O să iau la mănușă fiecare obiect strălucitor și complet nefolositor, dar care îmi va atrage atenția ca unei coțofene.

In fine, înseamnă multe, nu are rost să le enumăr aici, știe toată lumea cam la ce mă refer. Însă cel mai important, poate, e că înseamnă că suntem pe drumul cel bun, că ne revenim.

Mă gândeam mai devreme, când m-am hotărât să marchez în scris finalul perioadei de carantină, prin câte stări am trecut în aceste 60 de zile. Agonie și extaz aș numi această perioadă, dar am înțeles că s-a dat titlul ăsta deja,m-am trezit târziu. 🤷‍♀️

Știu ce a însemnat pentru mine perioada asta de izolare. Sunt curioasă, însă, ce a reprezentat și pentru ceilalți, dacă se va schimba ceva sau nu de acum încolo. Și nu mă refer la mască, mănuși și gel hidroalcoolic. Mă refer la comportament în general,la grija față de sine, față de ceilalți, față de mediu... Om trăi și-om vedea...

Gata. Azi nu mă întind la vorbă, sunt prea nerăbdătoare pentru mâine și de acum încolo. Habar n-am exact unde ies mâine, dar ies.  Keep in touch.

P. S. Hai, că n-a fost așa rău să fim cuminți și să stăm în casă atât, nu? Se putea și mai rău.

Și o poză de pe stradă de la noi, practic priveliștea mea de zi cu zi.