Pentru că am început anul foarte bine din punct de vedere intelectual 😎 și am reușit să citesc vreo 10 cărți deja, dar și pentru că am două prietene cu care discut des despre subiectul ăsta și despre eventuale recomandări, am hotărât să scriu un articol lipsit de suspans și inspirație despre cărțile amintite mai sus. Nu am și nu cred că am avut vreodată talent să redau subiectul unei cărți fără a povesti cu lux de amănunte (dacă am citit o carte de 300 de pagini o povestesc în 500,cred). Și asta pentru că nu mi se pare corect să privez ascultătorul (sau cititorul blogului) de niciun amănunt ce a dus la impresia puternică creată în mine.
Așadar, here goes nothing:
(Ordinea este aleasă aleator, nu pe bază de preferințe, în afară de prima, care nu mi-a plăcut și de care vreau să scap ca de un vis urât)
1. Călătorie într-un picior- Herta Müller.
Nu am citit așa carte aridă ...cred că niciodată. Si nu pentru că n-ar exista, ci pentru că, până acum câțiva ani, dacă nu-mi plăcea o carte, o abandonam.
Între timp mi-am propus să învăț ceva bun din fiecare carte citită și să o citesc până la capăt. Singurul lucru bun la cartea asta e că am terminat-o. Cu ochii sângerând, cu timpanele pocnind, dar am terminat-o.
Eu am mai citit Herta Müller și mi-a plăcut. Mai mult, cartea asta e, nici mai mult, nici mai puțin, premiată cu Nobel. Așadar, cel mai probabil, ca în relațiile care se sfârșesc tragic, nu e ea de vină, sunt eu. Dar mie mi s-a părut rece, scrisă secvențial, cu propoziții scurte, lipsite de conexiune, cu repetiții inutile(numele personajului principal, Irene, se repetă o dată la 2 propoziții, cred) și nu mi-a transmis nicio emoție. Nici personajul, care este o femeie emigrată din "cealaltă țară " în Germania, nici cartea.
Repet: cel mai probabil sunt analfabetă funcțional, așa că nu e musai să vă bazați pe părerea mea neavizată. Pun și un fragment din carte, pentru inspirație.
2. Fiica negustorului de mătase- Dinah Jefferies.
Inițial cartea mi s-a părut asemănătoare ca stil cu Sandra Brown sau Danielle Steel, și mi-a părut rău că am irosit banii pe ceva atât de superficial. Însă după prima jumătate devine mai interesantă, capătă puțin subiect, cu un strop de suspans, un strop de dragoste, puțin neprevăzut...și rămâne pe plus. E ușurică, genul de lectură de drum sau de plajă, aș zice, dar, una peste alta, am pățit și mai rău (vezi punctul 1).
Pe foarte scurt, e vorba de două surori (jumătate vietnameze, jumătate franțuzoaice), foarte diferite, atât fizic cât și din punct de vedere al personalității fiecăreia, ce primesc o moștenire inegală la tatăl lor. Personajul principal, sora mai puțin populară (cel puțin din punctul ei de vedere) trebuie să-și gestioneze problemele, împărțindu-se între familie, conștiință și dragoste. Ce va alege și cum se vor termina misterele, suferințele și dilemele din viața ei aflați dacă dați 40 de lei pe carte. Sau 10 lei mie, și vă povestesc ce n-a știut nici scriitoarea.
3. Cei rămași și cei plecați- Parinoush Saniee.
In sfârșit vorbim și noi ca oamenii mari. Parinoush (cred că putem să ne tutuim, că ne știm de mult) este o scriitoare ce pe mine m-a cucerit definitiv cu "Cel care mă așteaptă ", carte tradusă în 26 de limbi, si cu "Tatăl celuilalt copil", iar cu "Cei rămași și cei plecați " m-a purtat, din nou, într-o lume atât de necunoscută mie până de curând, dar atât de fascinantă. Ea scrie despre familiile iraniene, despre tradițiile și obiceiurile lor, dar, psiholog fiind, o face atât de bine, încât zile întregi după ce termini cartea ești încă trup și suflet cu familia respectivă.
"Cei rămași și cei plecați " vorbește despre patriotism, suferință, idealuri, luptă, dar, cel mai important, evidențiază ideea că familia este foarte importantă și că, până la urmă, este numitorul comun de care toți țin cont, când altceva nu reușește să îi unească.
Pe scurt, după mulți ani în care nu s-au văzut, membrii unei familii dezmembrate din cauza condițiilor precare de trai din Iran și împrăștiate prin diferite țări, se reunesc și încearcă să-și rezolve durerile nespuse.
O carte foarte bună, pe care o recomand, alături de celelalte două menționate mai sus.
4. Strigă-mă pe numele tău- André Aciman
Deși pe a doua copertă scrie clar că romanul a avut o ecranizare de excepție eu nu am băgat de seamă această informație până mai ieri, când am citit că personajul principal din film, un actor cunoscut,e acuzat de canibalism, ocazie cu care i-am citit și mesajele destul de explicite care demonstrau acuzațiile.
Mfine.
Cartea mi-a plăcut, e scrisă curat, matur, deși personajul principal își incepe relatarea la 17 ani, și urmărește pasiunea lui și, ulterior, relația, cu unul din tinerii universitari pe care tatăl său îi invita în fiecare vară la reședința lor din Italia pentru a-i ajuta cu revizia finală a manuscrisului lor, înainte de publicare .
Deși limbajul e, pe alocuri, mai explicit decât m-aș fi așteptat, e o carte interesantă, o perspectivă captivantă a dragostei și a modului în care ea poate dăinui peste ani.
5. Moartea demonului- Anne Holt
Ca o persoană la care genul thriller-crimă-dramă domină vreo trei sferturi din totalul cărților citite, nu pot decât să recunosc deschis că această carte mi-a venit mănușă.
Cartea, deși cu un parcurs ușor de intuit, reușește să surprindă cu finalul(sau cel puțin pe mine, că nu mă așteptam să...:) Hai,măi,că n-am dat eu spoilere la GoT când îl vedeam pe HboGo la 8 dimineața, n-o să dau nici la cartea asta)
Acțiunea se petrece la un orfelinat din Oslo, unde Olav, un băiat de 12 ani, îi surprinde pe toți cu o ceva neobișnuit la vârsta lui: o ură "neostoită".
Atunci când directoarea instituției este găsită moartă iar Olav dispare...apar mai multe mistere de rezolvat decât ai putea preconiza.
6. Alias Grace-Margaret Atwood.
După ce am citit cartea asta am făcut ceva ce n-am mai făcut niciodată (și nici nu cred că voi mai face) : am urmarit filmul (serial) pe Netflix.
Deși, în afară de Prietena mea genială, care e SINGURUL film pe care l-am găsit mai bun decât cartea, nu am întâlnit vreo situație în care cartea să nu câștige detașat, așa am considerat eu potrivit atunci, să văd filmul cât era caldă încă informația.
Nici că puteam să fac greșeală mai mare. Fie că filmul e prost făcut, fie că e prea bună cartea, fie că le-am sudat eu ca pe țigările Carpați și n-am putut fi obiectivă, rezultatul mi s-a părut catastrofal. Personajele, în afară de Grace, nu mi-au părut veridice, scenele care în carte erau parte integrantă din frumusetea subiectului aici erau fie trecute cu vederea, fie redate în doi peri...a big no-no!
Cartea, însă, că de asta ne-am adunat aici, mi-a plăcut mult. E bazată pe o poveste reală- un dublu asasinat petrecut în Canada anului 1843- în urma căruia au fost arestați Grace Marks, de doar 16 ani, și James McDermott, acesta din urmă fiind si executat. Ei i se schimbă, datorită avocatului primit din oficiu, pedeapsa din capitală la închisoare pe viață, și toată povestea se împletește în jurul stabilirii adevărului. A fost ea vinovată și l-a manipulat pe James să își omoare stăpânul și pe amanta acestuia, sau nevinovată ca ochii ei albaștri și fața de înger, și suferă de amnezie când vine vorba de ziua crimei?
10 lei. 😁
7. 3096 de zile- Natascha Kampusch
Cartea face parte din categoria Memorii/Jurnale, și este povestea adevărată a unei tinere care a fost răpită la 10 ani și ținută captivă timp de 8 ani.
Nu am multe de spus, sincer, e o carte pe care am citit-o pe nerăsuflate, o carte care conține mult mai mult decât cei 8 ani petrecuți în captivitate, o carte scrisă excelent și pe care o recomand din tot sufletul. Psihologie, dramă, suspans, cam tot ce înseamnă o întâmplare de asemenea anvergură.
8. Copilul E- Steve Tasane
Cartea asta m-a impresionat într-un mod în care nicio altă carte nu a făcut-o. M-a lăsat cu un sentiment ciudat, pe care nu il pot descrie. Începând de la faptul că primele rânduri sunt scrise pe copertă, deci are parte de o prezentare inedită, continuând cu stilul simplu, dar atât de frumos, și terminând cu subiectul extrem de dureros și poate prea puțin mediatizat al vieții în taberele de refugiați, cartea asta e...altfel.
Copiii au alte cărți pe noptieră acum, și nu îmi place să îi încarc cu mai multe deodată, dar țin neapărat să citească și ei cartea asta, scrisă nu atât dur cât realist, însă atât de frumos. Râzi, plângi, te înfurii, speri...toate alături de copiii care nu au nume, doar litere...
9. Copilul de nisip- Tahar ben Jelloun
O altă poveste foarte interesantă, bazată pe o poveste reală, ne aduce în prim-plan povestea lui Ahmed, cea de-a opta fiică a unui cuplu islamic fără moștenitori de gen masculin, care e crescută ca băiat.
Pentru a spăla rușinea familiei, dar și pentru a putea avea pe cineva căruia să îi predea afacerea, tatăl se hotărăște să își anunțe frații și toate cunoștințele că cel de-al optulea născut e băiat, începând, astfel, ceea ce pentru copil se dovedește o viață bulversantă, cu efecte traumatizante .
O carte ciudățică pe alocuri, mai greu de digerat la unele pasaje, dar cu un subiect interesant.
10. Zmeie de hârtie-Romain Gary
Un roman de dragoste ce se desfășoară în timpul celui de-al Doilea Război Mondial între un francez sărac și o poloneză aristocrată.
O carte frumoasă, scrisă duios, patriotic, care împletește cu succes mai multe teme, din care cea mai puternică este puterea dragostei dusă la obsesie.
Cei doi protagoniști se cunosc la o vârstă fragedă, petrec câteva veri în Franța, apoi vreo 3 luni în Polonia, exact înainte de izbucnirea războiului, care îi și desparte vreme de câțiva ani.
................................................................
Cam astea au fost cărțile citite integral luna asta. In plus, am terminat Skidamarink a lui Guillaume Musso, prima mea carte citită în franceză, că îmi era o frică să pun mâna pe ea de zici că îl informa cineva direct pe autor că un străin îi subliniază cuvintele neînțelese.
Contrar așteptărilor mele, lectura a mers brici, genul este asemănător cu cel al lui Dan Brown, preferatul meu, așa că nu avea cum să nu mă prindă.
Subiectul, pe scurt: patru persoane diferite, care nu se văzuseră niciodată înainte, primesc fiecare câte un sfert din Mona Lisa(tabloul, da? Că ea e oale și ulcele,God rest her soul!). Se intalnesc și pornesc împreună pe lungul drum al descifrării misterului, drum presărat cu evenimente neașteptate, firește, că altfel nu ar fi ditamai thrillerul.
Mi-a plăcut. O recomand, dacă vă coafează genul, în orice limbă vă vine la îndemână.
BONUS:
1. O viață măruntă- Hanya Yanagihara
O carte pe care nu o pot recomanda suficient, care mi-a plăcut atât de mult încât i-am povestit-o soră-mii pe WhatsApp, că muream dacă nu vorbeam despre ea cu cineva. Las poză cu ambele coperte, cu mențiunea că trebuie s-o citiți, cuvintele ce o descriu nu îi fac dreptate.
2. Jurnalul unui burlac- Mihai Bendeac
Deși pe Bendeac îl iubesc de mor și îl consider un geniu al domeniului în care activează, nu subiectul cărții în sine mă face s-o recomand (deși e o lectură ușoară, amuzantă, fix stilul lui sincer și direct cu care e obișnuit oricine îl urmărește pe Instagram), ci faptul că toate veniturile obținute din urma vânzărilor sunt donate unei cauze nobile. Așa cum probabil știți, primii 100.000 de euro strânși din vânzări au fost deja donați. Cartea costă 50 de lei și poate fi găsită cam peste tot, in librarii, online, numai s-o căutați.
Gata! Am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea-așa, că e februarie deja și am treaba.
