Pun telefonul pe noptieră pentru a 20-a oară pe seara asta și încerc să dorm. Închid ochii, iar, și mă concentrez pe numărat oi, cai, bivoli africani, dar nimic. E 1.24. Să fi fost chiar așa o idee proastă cafeaua băută la 19? La cât de obosită mă simt, credeam că voi adormi instant, dar se pare că azi, în războiul om - capuccino, cel din urmă a învins.
În camera de lângă cineva face duș. E ciudat hotelul ăsta, are pereții din hârtie creponată, cred. Până mai ieri, în camera alăturată stăteau Ovidiu si Mariana. În fine, poate nu îi chema chiar așa, însă într-o noapte, după ce am asistat, fără voia mea, la o discuție aproape intimă și interminabilă, m-am hotărât să le dau nume, să îmi fie mai ușor să îi pomenesc, dată fiind apropierea silită oferită gratuit de hotel.
Acum e alt cuplu în camera de lângă, am înțeles că de tineri, și văd că au cam același program de somn(sau nesomn) cu Ovidiu si Mariana. Și ei adorm undeva după 2-3 noaptea. Ce coincidență ! Îmi pot ține tovarășie. Îi aud cum vorbesc, cum își pun telefonul la încărcat(se aude de parcă l-ar baga în priza de lângă mine), îi aud cum fac duș, cum oftează sau cum sforăie. Ovidiu sforăia, de fapt. Băiatul cel nou nu știu încă, abia s-a cazat.
Cuplul ăsta pare mai sudat. Vocile lor sună mai calde, mai prietenoase, el râde des iar ea vorbește zgomotos. Dacă mi-aș ciuli chiar și un sfert de ureche aş înțelege și ce vorbesc, dar azi nu am chef sa fiu curioasă, că mâine am treabă devreme iar mâine seară e revelionul, ar trebui să fiu odihnită. Așa că prefer să fac un exercițiu de calmitate și să mă bucur pentru ei, că au atâtea de vorbit, chiar dacă mi-ar fi plăcut să facă asta mâine dimineață, după 7.
Bine. Văd că el ii povestește ceva frumos ei, iar ea râde cu poftă, în timp ce își pune al treilea telefon la încărcat, așa că sunt cumva obligată de timpul petrecut împreună să le dau și lor nume. El va fi Dan, ea Andreea. Gata, am scăpat și de grija asta acum, poate reușesc să adorm. Poate Dan si Andreea mâine se trezesc la prânz, însă eu la 9 trebuie să pregatesc dulciuri pentru anul ce va să vie.
Era o chestie simpatică pe Facebook cu cineva care încerca să doarmă si să numere oi și din două vorbe, trei gânduri cânta Macarena. Cred că și persoana respectivă băuse capuccino la ora 19. Sau poate espresso scurt, că mie mai degrabă îmi vine să scriu, decât să cânt. Nu de alta, dar nu vreau ca Dan si Andreea să creadă că in camera de lângă e cazată o nebună.
E 2. De la 23, de când încerc să dorm, am urmărit jumătate din The two popes, am verificat piața locurilor de muncă în jumătate de Europă, mi-am făcut analiza pentru 2019 și rezoluțiile pentru următorii patru ani, am conceput planul de alimentație pentru luna ianuarie (am decis ca o zi pe săptămâna să nu mănânc carne), am verificat mersul trenurilor în Franța, în caz că mă hotărăsc să merg vreodată cu trenul și am scris articolul ăsta. Îl postez și mă bag la a doua jumătate de film. Bun capuccino. Heeei, Macarena!
În camera de lângă cineva face duș. E ciudat hotelul ăsta, are pereții din hârtie creponată, cred. Până mai ieri, în camera alăturată stăteau Ovidiu si Mariana. În fine, poate nu îi chema chiar așa, însă într-o noapte, după ce am asistat, fără voia mea, la o discuție aproape intimă și interminabilă, m-am hotărât să le dau nume, să îmi fie mai ușor să îi pomenesc, dată fiind apropierea silită oferită gratuit de hotel.
Acum e alt cuplu în camera de lângă, am înțeles că de tineri, și văd că au cam același program de somn(sau nesomn) cu Ovidiu si Mariana. Și ei adorm undeva după 2-3 noaptea. Ce coincidență ! Îmi pot ține tovarășie. Îi aud cum vorbesc, cum își pun telefonul la încărcat(se aude de parcă l-ar baga în priza de lângă mine), îi aud cum fac duș, cum oftează sau cum sforăie. Ovidiu sforăia, de fapt. Băiatul cel nou nu știu încă, abia s-a cazat.
Cuplul ăsta pare mai sudat. Vocile lor sună mai calde, mai prietenoase, el râde des iar ea vorbește zgomotos. Dacă mi-aș ciuli chiar și un sfert de ureche aş înțelege și ce vorbesc, dar azi nu am chef sa fiu curioasă, că mâine am treabă devreme iar mâine seară e revelionul, ar trebui să fiu odihnită. Așa că prefer să fac un exercițiu de calmitate și să mă bucur pentru ei, că au atâtea de vorbit, chiar dacă mi-ar fi plăcut să facă asta mâine dimineață, după 7.
Bine. Văd că el ii povestește ceva frumos ei, iar ea râde cu poftă, în timp ce își pune al treilea telefon la încărcat, așa că sunt cumva obligată de timpul petrecut împreună să le dau și lor nume. El va fi Dan, ea Andreea. Gata, am scăpat și de grija asta acum, poate reușesc să adorm. Poate Dan si Andreea mâine se trezesc la prânz, însă eu la 9 trebuie să pregatesc dulciuri pentru anul ce va să vie.
Era o chestie simpatică pe Facebook cu cineva care încerca să doarmă si să numere oi și din două vorbe, trei gânduri cânta Macarena. Cred că și persoana respectivă băuse capuccino la ora 19. Sau poate espresso scurt, că mie mai degrabă îmi vine să scriu, decât să cânt. Nu de alta, dar nu vreau ca Dan si Andreea să creadă că in camera de lângă e cazată o nebună.
E 2. De la 23, de când încerc să dorm, am urmărit jumătate din The two popes, am verificat piața locurilor de muncă în jumătate de Europă, mi-am făcut analiza pentru 2019 și rezoluțiile pentru următorii patru ani, am conceput planul de alimentație pentru luna ianuarie (am decis ca o zi pe săptămâna să nu mănânc carne), am verificat mersul trenurilor în Franța, în caz că mă hotărăsc să merg vreodată cu trenul și am scris articolul ăsta. Îl postez și mă bag la a doua jumătate de film. Bun capuccino. Heeei, Macarena!
