Apoi...Madridul s-a închis, zborul nostru s-a anulat, iar planurile noastre au rămas în aer. A trebuit să ne regrupăm și, pentru că tot eram setați pe vecinii spanioli, am ales Bilbao. Biine am făcut!
Bilbao e minunat. Deși nu este un oraș cu o populație foarte mare(350.000 de locuitori) este un oraș cosmopolit, a șasea cea mai mare zonă metropolitană din Spania și, datorită eforturilor constante de reînnoire și modernizare, este unul dintre cele mai moderne orașe din Europa de Sud.
Orașului nu îi lipsește, din punctul meu de vedere, nimic. Are metrou, o linie modernă de tramvaie, parcuri, magazine, râu, ieșire la ocean, funicular, munte, muzee(cel mai important fiind Guggenheim, care a și pus, de altfel, Bilbao pe hartă), e centru universitar, e extrem de curat și organizat, spațios și foarte, foaarte ofertant din punct de vedere gastronomic.
Și când spun foarte ofertant mă refer, în primul rând, la zecile, sutele de feluri de pintxo existente. Pintxo(vestitele tapas din restul Spaniei) reprezintă, deja, un mod de viață. Tinerii merg, între prânz și 15 si între 18-20, din bar în bar, beau o bere și mănâncă un pintxo(asta se numește txikitear). E un mod de socializare la care m-aș putea adapta ușor, ce pot să spun? Mai ales ca pintxos sunt DE-LI-CIOA-SE și sunt proaspete și accesibile ca preț oriunde(în Bilbao nu există tourist traps,cu mâncare proastă și scumpă).
Eu pun si câteva poze cu mâncare, pentru transparență(cu copiii n-am prea făcut, că îi și știu și nici nu sunt atââât de interesanți, dar cu pintxos am vreo 3 albume. Cred că imprim pozele și le pun în rame, prin casă)
În pauzele de masă mai și vizitam una,alta, să părem civilizați, iar printre locurile care ne-au plăcut mult a fost și Azkuna Zentroa, o clădire câștigătoare a premiului Global Awards for Excellence, fost depozit de vinuri, cu o suprafață de 43.000 mp, care, grație designerului francez Philippe Stark a fost transformat într-un spațiu pentru expoziții, concerte, evenimente, spațiu ce dispune de biblioteca, piscină, cinematograf, sala fitness, restaurant, etc. Clădirea e impresionantă si deosebită din punct de vedere arhitectural.
Tot aici am urcat cu funicularul pe muntele Artxanda și, de acolo, am mai mers puțin pe jos până la San Roque, o bisericuță situată pe creasta muntelui.
Noi am avut parte de vreme bună, deși capricioasă, așa că am reușit să bifăm tot de pe listă (în afară de vizita la San Juan de Gaztelugatxe, unde s-a filmat și Game of Thrones, dar unde nu poți urca fără rezervare, iar noi nu am reușit să găsim liber în perioada în care am fost acolo).
Am găsit liber și ieftin la traversarea podului Viskaya pe dedesubt, însă. :)
Bilbao este, după cum spuneam, un loc plin de surprize, unde trebuie să ai mereu camera pornită, dacă vrei să imortalizezi locuri frumoase. Ca de exemplu gara Abando, cu aceste vitralii spectaculoase,
sau oceanul
sau, pur și simplu, momente.
Și bineînțeles că nu pot încheia relatarea despre Bilbao fără să amintesc de Guggenheim, muzeul care, dupa cum spuneam, s-a dorit a face orașul cunoscut, în 1997, când a fost inaugurat. A reușit, cele 19 galerii cu opere contemporane ale artiștilor basci și internaționali umplu anual orașul de turiști.
Pozele și filmatul nu sunt permise în interiorul muzeului, dar eu am aflat târziu, când voiam să fotografiez singurul tablou care m-a fascinat. Nu am reușit, că m-a doborât o vajnică paznică aflată la datorie. Am fotografiat alte lucruri interesante, însă, așa că le expun mai jos, în micul meu îndrumar online. ☺
De pe drumul spre casă, over and out!
