My baby...

Disclaimer:
Această întâmplare este reală. Niciun personaj nu este ficțional, dialogul s-a desfășurat întru totul după cum urmează, și nimeni nu a fost obligat/șantajat/amenințat să zică nimic. Acum sau vreodată.Așa să mă ajute Bunuțul!

Mă uitam cu Eduard la Guess my age și trebuia să ghicim(noi, opțional. concurenții-obligatoriu, dar...empatie, știți voi) vârsta unei persoane care era născută în anul în care a ieșit Matilda Pascal Cojocărița Miss România.(I know, right? ) Și Edu mă întreabă:
- Ce înseamnă Miss România?
- Cea mai frumoasă femeie din România.
- Pai nu erai tu??
- *aarrh..what?!?* Cine ar fi putut să creadă sau să zică asta vreodată?
- Așa consider eu.


Na, joac-o p-asta!

Winter has come

A nins umpic. Vreo 3 zile. Viscolit. Bine că apucasem să fac piața duminică, așadar...după mine, potopul! Nu am ieșit din casă de când a început să ningă, iar faptul că au fost școlile și grădinițele închise mi-a venit mănușă, că Edu a făcut febră 3 nights in a row. So far, so good.
Azi a trebuit să ies, însă, că am comenzi pentru weekend și a trebuit să fac piața. Am mers până la Carrefour, 10 minute de mers pe jos în condiții favorabile. De care n-am avut noroc azi, evident, că ninge viscolit, sunt 10 grade cu minus și bate Vântul Vieții.
Când am plecat spre Carrefour îmi bătea vântul drept în față. ”Nu-i nimic”, mi-am spus,”când mă întorc am vântul din spate, nu-mi mai congelează nici fața și recuperez și timpul pierdut în lupta cu vijelia”.(little did I know). Țin să menționez că eram îmbracată cum nu se poate mai bine, și, pe calea asta, să îi mulțumesc celui care a inventat hainele de schi, magazinele Decathlon și inspirația de a cumpăra haine de schi chiar dacă nu schiezi și doar te duci la munte 3 zile și speri că va fi zăpadă ca să ajungi acolo și să observi că nu e și să te întrebi de ce naiba ai dat jumătate din bugetul pentru munte pe haine de schi dacă nu le vei mai folosi niciodată. Na! Deci aveam totul acoperit, mai puțin vreo 2.5 cm de frunte, între ochelari și căciulă, pentru care mi-ar fi trebuit o cagulă, ceva, probabil. Data viitoare.
Ei bine, prin ăiă 2.5 cm de piele neacoperită mi-au intrat 4974957 m3 de vânt și frig și zăpadă și durere. Jur că am numărat, în cele 20-25 de minute cât am făcut până la Carrefour. Și vântul tot din față, tot din față, și eu tot prin troiene, tot prin troiene, per total un minunat peisaj iernatic de început de martie.
Normal că am ajuns la semafor exact când s-a făcut roșu și a trebuit să aștept 70 de secunde-lumină. Timp în care începuseră să se formeze țurțuri din nasul, ochii și urechile mele. Prin fular și mănuși. Și ochelari. (apropo de fular, cred că nu am mai purtat fular de la 6 ani, când nu luam decizii de una singură).
Într-un final am ajuns la Carrefour și am observat primul și cel mai important dezavantaj al hainelor de schi: leșini de cald în ele când nu ești la -10 grade Celsius.Literalmente. Am scurtat timpul alocat cumpărăturilor pentru că simțeam cum se preling hainele de pe mine.
Am ieșit și, ce să vezi? Cât timp am stat în Carrefour s-a schimbat direcția vântului, iar acum îmi bătea...din față! Hey! Dacă aș avea norocul ăsta și la Lotto... Deci alte 10 minute în plus cauzate de vânt, plus încă 10 pentru că aveam 3 pungi uriașe de cumpărături(da, taman azi trebuia să cumpăr 854 de sticle de ulei, oțet, lapte, smântână dulce, apă, plus câteva kilograme de zahăr, făină, etc..)
Una peste alta, câteva minute (ce mi-au părut zile)  mai târziu am ajuns, leoarcă de transpirație, dar cu mâinile cu cel puțin 2 cm mai lungi. Yeey! Data viitoare îmi agăț sacoșele de picioare, și fotomodel mă fac până acasă.  Bonus a fost faptul că am avut posibilitatea, odată intrată în scară, să absorb tot mirosul de țigară lăsat de vecinii mei care fumează oriunde s-ar afla (și care, deși atenționați să nu mai fumeze în scară, s-au exprimat cu grobianismul caracteristic în defavoarea renunțării la acest obicei).
Deci da. A venit iarna. Îl aștept și pe Jon Snow, să văd dacă are noutăți sau tot la stadiul de a nu ști nimic e. :)