Săptămâna viitoare plecăm în concediu și încă nu am apucat să scriu despre Cipru, așa că mă concentrez acum, să văd ce îmi mai amintesc.
Nu fusesem niciodată, ăsta a fost și motivul pentru care am ales Paphos ca destinație. Cineva, nu spun cine, dar începe cu D, voia tot în Grecia, normal, dar...pentru că deja ne făcusem datoria morală față de ea anul ăsta, am făcut un compromis și ne-am îndreptat spre sora ei mai mică.
În secunda în care am pus piciorul afară din avion, am simțit că leșin. Erau 94 de grade, cred, un soare orbitor, aripa dreaptă și stângă, laolaltă, și o umiditate de mi s-au încrețit degetele.
Noroc că îmi cumpărasem o pălărie din Franța(și prin noroc mă refer ce bine că am găsit mărimea mea, pentru că am capul foarte mare și, în afarã de corturile alea mici de la Decathlon, nu-mi intră nimic pe el). Am arătat ciudat la 3 noaptea, când am plecat de acasa, dar cine era ferită de explozia solară cipriotă, la 10?
În fine, după ce ne-am obișnuit puțin cu Armageddon, am fost să închiriem maşina, și am plecat spre cazare.
Până cu vreo 5 minute înainte să ajungem(și era aproape de centrul orașului), am crezut că am pus greșit adresa pe GPS și ne duce în deşert. Pustiu. Pietre, uscăciuni, câmp deschis...plus condus pe partea stângă.
Mai avusesem experiența asta în Anglia, dar acolo eram atentă la una,alta, cred, și nu mi-a venit peste mână. Aici, pentru că încă nu ni se arăta oraşul,m-am concentrat la drum și tot căutam volanul și mi se părea că intru în bordură.
Am ajuns și la cazare, am coborât din mașină, de la AC, iar ne-a lovit căldura(da, ăsta e laitmotivul acestui articol, în caz că nu am fost destul de clară încă), am fost să mâncăm și, după o mică pauză și o sesiune de rugăciuni și invocare a ploii, am plecat să explorăm oraşul( degeaba am cântat și dansat paparudele, nu a apărut nici macar un nor cât am stat acolo, darămite să plouă)
Orașul...ce să zic..un Eforie Nord în zilele bune de vară. Micuț, comercial, plin de magazine cu suveniruri, terase și turişti, colorat și viu, dar în 2 ore ( dacă te și opreai să mănânci ceva) te tutuiai cu localnicii, dacă știți ce vreau să spun.
Am mâncat, însă, foarte, foarte bine, în toate cele 4 zile cât am stat, mâncarea e ieftină și bună, la fel ca în Grecia, porțiile mari și o varietate satisfăcătoare de bucătării. Găseşti, de la mic dejun englezesc sau cipriot, care costă vreo 5-6 euro, la mâncare asiatică, italienească, americană și, normal, grecească, deci cam tot ce ți-ai putea dori.
Apa este minunată, era extrem de caldă, transparentă și liniştită, așa că am făcut baie în mare de câte ori am avut ocazia.
Am fost și într-o plimbare de jumătate de zi cu un yacht, cu mâncarea și bautura incluse, plus oprire pentru baie în mare. A fost, ca de fiecare dată, o experienţă frumoasă, mai ales că înauntru era AC și te puteai răcori, dacă cele 35 de grade de afară te inoportunau cumva.
Am vizitat și Larnaca și Limassol, mie, una, mi-a plăcut Larnaca foarte mult, iar Limassol moderat, dar bineînțeles că mi-am făcut doar o părere superficială, bazată pe cele câteva ore în care le-am bântuit. În plus, din apă toate par la fel, iar noi pe asta ne-am concentrat, în principiu.
Ce am mai făcut..am mâncat din nou, 😀, am băut cocktailuri la happy hour, de la 4.75 euro erau reduse la 4 euro(asta ne-a economisit aproape 2 euro, astfel încât ne permitem și următorul concediu), am bătut faleza în lung şi-n lat și...am vorbit în română oriunde ne-am aşezat. Peste tot erau angajați români, peste tot angajații ciprioți cunoşteau pe cineva din România. O remarcă acidă nu puteai să faci, că-ți era frică să nu iei bătaie. 😀
În concluzie, vorba lui Edu:"Mi-a plăcut, dar nu mai vreau!". În plus, o să avem mai multă grijă cu (ne)vizitatul țărilor calde în anotimpurile fierbinți și, note to self!! : dacă umiditatea țării pe care vrei s-o vizitezi e 70% iar soarele e mare și rotund, ca în desene, fă un duş rece, dă-ţi două palme și ia-ţi gândul, fato, că există un motiv pentru care îți plac ploile și ești mai bacoviană ca George însuşi!
Kalinihta!
