Sabroso. Întâmplare sau premeditare?

Am comandat ieri pizza la Sabroso. Când a venit băiatul- nu avea la el decât o hârtie de 50 de lei.. că eram prima comandă (la ora 13) și că nu le dă mărunt la ei. Eu aveam o hârtie de 100, el a făcut o șmecherie de mi-a cerut nuștiucât, mi-a plimbat niște lei și a plecat, lăsându-mă cu 50 lei rest la comandă de 35 lei.
Mi-am dat seama când cobora scările, l-am strigat, s-a întors și a bălmăjit ceva că nu-știu-cum calculase.
În fine. O luăm de la capăt, eu ii dau cei 50 de lei înapoi și suta mea, să-mi plătesc cei 35 de lei. Iar se fâstâcește, începe cu "dați-mi 15 să vă dau nu-știu-cât"... preț de vreo două minute facem așa, cert e că găsesc prin casă exact 35 de lei, îi dau, iar el pleacă cu ei... și cu suta de lei pe care i-o dadusem. Da, știu, faza e cunoscută, fac țiganii așa pe la festivaluri sau evenimente, când e foarte aglomerat și ești ușor de zăpăcit de cap.
Îmi dau seama, două ore mai târziu, că îmi lipsesc banii, că știam cât am în portofel, sun la sediu, le explic, mă sună băiatul dar...ce să vezi? Nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu i-a mirosit...Nu a recunoscut nimic...a zis doar că, dacă găsește ceva, mă anunță el...Pe sistemul  " nu sunați, mai ieșim noi din când în când".
Sunt în egală măsură supărată că am rămas fără 100 de lei și că cineva are o natură atât de josnică încât să facă așa ceva.

Murphy la el acasă

Cred că sunt rudă cu Murphy. Dacă aș crede în reîncarnare aș zice că sunt el reîncarnat, la a nșpea mână, că prea îi urmez legile ca yoghinii pe Bivolaru, dar asa mă limitez la a suspecta doar că e prin arbore, pe undeva.
Dacă mi se poate întâmpla ceva ciudat (hai să nu zic rău, să nu dramatizez) atunci sigur, sigur, ca moartea și taxele că se va întâmpla.
Iar azi, când mă întorceam de la un birou de traduceri din cartier, despre care mi se spusese că e lângă o agenție de turism și unde mă înfipsesem hotărâtă și îmi cerusem traducerea ca să aflu, cinci minute mai târziu, că nu știe nimeni nimic de mine acolo, și să încerc vreo 5 metri mai (h)acana, unde era un alt birou de traduceri lângă o altă agenție de turism, ei bine astăzi, pe drumul de întoarcere, îmi aminteam de alte situații în care am strălucit pe scena incredibildaradevaratului. (ce? poate fi un cuvânt, la nemți).
De exemplu ( și încep lejer) absolut de fiecare dată, dar fără excepție, când mă așez la o coadă:
- se termină tura
- începe pauza de masă
- funcționarul este chemat de urgență undeva
- clientul din fața mea are o situație extrem de greu de rezolvat, care necesită, uneori, chiar și prezența superiorilor de minim 3 grade.
- funcționarului îi sună/scăpa/explodează  telefonul
- mașinăria care trebuia să elibereze ceva(bilet, adeverință, chitanță, factură) se defectează/blochează/i se termină tușul.
- funcționarul din fața mea e începător/timid/prost/nepregătit/ sictirit/are Parkinson sau peste 80 de ani
- stau o oră la coada greșită.
Cea mai amuzantă (mă rog, mai puțin pentru mine în momentul ăla) fază a fost în aeroport, acum ceva timp, când m-am așezat la coadă pentru a-mi fi verificat pașaportul. Evident, coada din dreapta mea se mișca foarte repede, cea la care stăteam eu...ca melcul somnoros. La un moment dat, cu vreo 2-3 persoane în față erau două femei din nu-știu-ce țară, având nu-știu-ce probleme cu pașaportul.  Funcționarul ne face semn că mai durează, eu mă orientez spre coada rapidă de lângă, având vreo 5 persoane în față, trec 3, și, când sunt aproape de ghișeu, se închide. Pauză de masă, demisie, cameră ascunsă...nici nu mai contează. Mă întorc la coada la care mă așezasem inițial, și, 5 pensionari și 10 minute mai târziu, reușesc să trec. Nu înainte de a mă compătimi chiar și vameșul, care văzuse toată faza și mi-a zis că am ceva-ceva ghinion. Nu-mi dadusem seama...
Bun, ia să vedem..ce mai găsesc în tolbă...
Acum mulți ani, când meditam copii la domiciliul lor și eram o tânără cu pretenții de cochetă, mă aflam în vecinătatea scării unuia dintre elevi, purtând niște pantaloni luuungi și evazați (da, erau anii '40)
În fața scării, doi băieți tineri. Eu,mare cucoană, trec pe lângă ei țanțoșă, ca și cum soarele se învârtea în jurul meu și numai în jurul meu. Ei se opresc din vorbă, moment de liniște, eu trec, apoi unul dintre picioarele mele se hotărăște să se piardă în cracul opus, așa că rezultă o schemă demnă de Kung Fu Panda când se antrena, combinată cu mersul pe sârmă al unui acrobat abțiguit.  Nu am căzut, dar, judecând după cum s-a văzut toată faza, poate ar fi fost mai elegant să o fac.
Altă dată eram nu știu pe unde, prin Germania, cred, și ne plimbam pe o stradă pietonală, căutând ceva de băut (apă, suc, deci nu asta e explicația) când văd eu, cu ochiul meu de vultur, un bar spre care mă hotărăsc să dau o fugă să întreb dacă au. Zis și făcut.
O zbughesc spre ușă, încercând să intru repede, să nu pierd timp, doar că...acolo era un geam (sau o ușă de sticlă,ceva) pe care eu nu îl văzusem (ai naibii nemți și curățenia lor) și de pe care m-am prelins, mai apoi, ca în desene animate, după ce am rămas lipită într-o poziție nefirească (gen, un picior și o mână ridicate, celelalte pe lângă corp). Încă mă gândesc câți bani fac proprietarii de pe urma mea dacă aveau cameră de luat vederi în bar.
Despre alte episoade am mai povestit pe blog( cel în care am plecat cu o fată care m-a întrebat dacă mă cheamă Silvia și a început să mă tragă după ea când primit răspuns pozitiv, sau cel în  care am coborât să dau un tort unei persoane pe care nu o mai văzusem și m-am înfipt intr-un om care mi s-a părut mie că ar corespunde profilului, întrebându-l dacă pe mine mă așteaptă,de s-a crucit ăla, săracul, trei zile de nebuna care era să-i pună un tort în brațe).
A! Odată am fost membru în comisia de votare și, cum-necum, eram mai mulți decât locurile vacante la secția respectivă, așa că a trebuit să tragem bilețele. 10 erau cu da, 1 cu nu. Ghiciți pe care l-a tras sora voastră. Exact.
Asta cu trasul biletului cu singurul subiect pe care nu-l știi  la școală/facultate e  pistol cu apă și complet în afara problemelor  mele, că mereu am rezolvat neștiind niciun subiect. Nu ai niciun stres așa, ascultați la mine! Cu plăcere!
Cam astea ar fi câteva din situații ( sunt muuult, mult mai multe, cred că ar merge făcut un foileton) și, după episodul de azi, ceva îmi spune că vor continua să apară, dar, pe de altă parte, trebuie să am și eu ce să povestesc nepoților, dacă teleportarea nu am reușit încă să o inventez...

P.S. Murphy a murit in '90, deci mai greu cu reincarnatul, eram deja tânără feciorică atunci, așa ca rămâne varianta cu rudenia..

Anotimpurile. Părerea mea, că pe a lui Vivaldi o știți.

Că tot s-a schimbat de câteva zile anotimpul în calendar(dă, Doamne, măiculița Domnului, să se schimbe odată și în termometre!) m-am gândit să scriu despre un subiect care cu siguranță vă interesează pe toți de nu puteți să dormiți noaptea, și anume ce părere am eu despre anotimpuri, care îmi plac și de ce.
În ordinea numerelor de pe tricou, respectiv preferințele mele bazate pe atâția ani de experiență, ele se înșiruie așa, și din aceste motive:
1. Primăvara. 50% din voturi. Dacă aș fi succintă, dar m-a ferit Dumnezeu, aș spune doar ”pentru că...verde”. Verdele este culoarea mea preferată de când mă știu, am avut haine verzi(încă am, normal), pantofi verzi, unghii verzi, părul verde...ochi și dinți nu, că n-a fost să fie. Încă nu am fost verde de invidie, dar e timp pentru toate.
Primăvara (așa cum știți, copii, dacă v-a redirecționat referate.ro aici) înfloresc copacii, ciripesc păsărelele, natura se trezește la viață, yada-yada. Pentru mine primăvara este o zi de luni la superlativ. (da, îmi plac zilele de luni, ce pot să spun?). E o nouă șansă, un nou început, un restart al naturii și, de ce nu, al nostru.
În plus, este exact temperatura mea ideală, 20-22 grade, când poți să porți tricou cu geacă , rochie sau blugi, cam orice ai mai frumos prin garderobă. Primăvara e INSPIRAȚIE.
2. Toamna, sora ei mai friguroasă olecuță. 40% din voturi. Deoarece iubesc ploaia, ador toamna. Îmi place la nebunie foșnetul de frunze uscate, vântul tăios(sau nu, treaba lui), tunetele și fulgerele(simt cumva că ăsta e momentul, dacă nu s-a întâmplat deja, când începeți să mă considerați ciudățică) și faptul că toate astea te alungă, cumva, spre confortul căminului, la adăpost, unde poți sta cu geamul larg deschis, când plouă, și te poți bucura de un film, o masă în familie, o carte bună, sau chiar de un somn bun. Bine, mie pe o vreme ca asta îmi place să fac și treabă, că așa îmi iau energia, dar nu vreau să stric peisajul idilic zugrăvit cu talent mai sus. Toamna e CREATIVITATE
3. Iarna. 9.99% din voturi. Sigur, când eram copil mă bucuram de zăpadă, de bulgărei, de ghețuș și frecuș, dar când eram copil nu trebuia să-mi scot mașina de sub nămeți, să răzbesc până la școală, să duc un copil, să merg la muncă, să duc celălalt copil, să-l iau pe primul, să fac piața, că caut ca nebuna loc de parcare oriunde în oraș, să nu găsesc, să număr dacă mi-am luat toți copiii, să ajung acasă  și a doua zi să o iau de la capăt. Procentajul ridicat e dat de faptul că iarna avem parte de sărbătoarea mea preferată, Crăciunul, și că uneori nu ninge. Iubesc Crăciunul, îl aștept cu nerăbdare minim 300 de zile pe an(cam cât țin zilele ploioase în Bruxelles  :))  ) Iarna e HIBERNARE.
4. Vara. 0,01% din voturi. Pentru că schimb ușor așternuturile, neavând pilota. Vara e ORIBILĂĂĂ!!

Când o să fiu mare, vreau să mă fac...

Navigam ieri pe internet(dacă nici eu nu mă exprim elegant...) și am găsit un articol intitulat: ”10 cele mai bine plătite și puțin stresante slujbe din care să alegi, dacă vrei să-ți schimbi serviciul”
Hopaaa, zic, taci, că aici e de mine ! Nu e jobul meu (niciunul din ele) cel mai stresant, dar clar se poate și mai bine plătit. Stai numa” să vezi cum îmi schimb acum, în floarea tinereții, situația financiară.
Și începea așa:
10. Economist. Și explica și ce trebuie să faci, lucru dubios deja, că dacă vrei să te faci economist ar cam trebui să știi la ce te înhami fără să citești definiția. Dar hai, zic, poate bifez atât de multe compatibilități încât mă hotărăsc brusc să devin economist.
- producerea și distribuirea resurselor, bunurilor, serviciilor(acum, dacă definițiile nu sunt corecte, nu împușcați mesagerul, așa zicea acolo).
Hmm...economist, zici? Am făcut economie în liceu, e adevărat. Un an...cred.În afara faptului că proful de economie era un tip bine, care mirosea super mișto, a parfum amestecat cu tutun, nu-mi mai amintesc nimic din subiect. Și proful nici nu știe că am existat, deci nu cred să mă fi remarcat în vreun fel la materia asta.
Trecem mai departe.
Ăsta NU.
9. Astronaut- observă, cercetează, analizează fenomenele astronomice pentru a îmbogăți informațiile de bază sau a le aplica.
Aaa! Păi așa zi, nene! Astronomie am dat la bac. 10 am luat. Nu mai țin minte nimic, dar știu că era doar un manual subțire de învățat, deci cât de greu poate fi?
Un posibil POATE. :) Mă interesez de salariu și mă decid.
8. Statistician.-Pe ăsta l-am căutat pe hallo.ro, că scria Actuary, și habar n-aveam ce înseamnă. Scria ceva că analizează costurile financiare de risc..jur că n-am înțeles nimic. Știu, știu că poți avea o funcție importantă fără să întelegi o iotă,fără să vorbești corect măcar, dar eu sunt mai mândră, îmi place să mă implic.
Deci NU.
7. Matematician. Nu mai dau definiția, toată lumea o știe. Două lucruri vreau să spun aici:
1. Dacă ar auzi profa de mate gluma asta ar muri de râs, dat fiind că în toți cei 4 ani de liceu ori de câte ori ieșeam la tablă îmi zicea că trebuia să mă fac actriță, și murea de nervi când mă vedea că mă plictisesc la oră.(de fapt, încă am coșmaruri cu ea chemându-mă la tablă)
2. De abia îl pot ajuta...dar ce zic eu ”de abia”..NU îl pot ajuta nici pe Răzvan la mate, și a terminat clasa a 5-a. Doar să fiu matematician de rang mic, ca la masoni, să predau doar adunarea și scăderea.
Dar nu cred că se poate, deci NU.
6. Inginer de sistem hardware.- cercetează, creează, dezvoltă sau testează computere și echipamente pentru uz comercial, industrial, militar sau științific.
În afara faptului că am adormit de două ori până am citit definiția până la capăt, dacă asta nu înseamnă să verific și să cercetez  Facebookul și/sau Instagramul, eu nu mă bag, că nu mă pricep.
NU.
5. Optometrist.- examinează ochii pacienților pentru a determina existența unor boli sau unor probleme de vedere.
La cât de chioară sunt eu, abia aș vedea pacientul, darămite finețuri.
Niciodată, dar niciodată nu am văzut rândul de jos la oftalmolog, cu păducheii ăia puși la mișto. Când am fost acum să-mi reînnoiesc permisul și a trebuit să merg la controlul oftalmologic, cu ochelarii pe ochi fiind, când m-a întrebat domnul doctor ce scrie pe ultimul rând l-am corectat și i-am zis că a vrut să mă întrebe, poate, pe cel de deasupra lui...Așa era, greșise omul.. :D
Un mare și vizibil NU.
4. Fizician- conduce cercetări ale fenomenelor fizice, dezvoltă teorii bazate pe observații și experimente , găsește metode să aplice legi fizice și teorii.
Pe lângă faptul că, în afară de teoria conspirației, nu știu să dezvolt nicio teorie(dar la asta excelez, thank you very much) nici la fizică nu am impresionat-o pe profa în liceu.
De fapt, dacă stau bine să mă gândesc, o impresie trebuie să îi fi făcut, dat fiind că am luat un 2 și un 3 în aceeași zi. Și mai aveam un 5. 2-ul pentru că a presupus că am copiat la o lucrare, și 3-ul pentru că m-a scos la tablă când am vociferat, și am refuzat să răspund.(pentru că eram bâtă, de asta am refuzat)
Carevasăzică...NU.
3. Profesor de drept.-predă studii de drept.
E drept că pot preda, dar nu drept (ați prins-o? ;) ) Dreptul implică muuuuultă informație, multe lucruri de reținut, iar eu uneori uit și unde îmi las telefonul. Bine, nu uneori. Mereu.
Nu spun că nu aș fi un avocat strălucit, pentru că sunt foarte mândră de cum mă descurc într-o dezbatere(a.k.a. ceartă), dar fără informațiile juridice plictisitoare.
Din păcate, NU.
2. Manager sisteme de calculator și informații. Blablablablablabla...parcă a mai fost ceva la fel de plictisitor, deci NU.
1. Ortodont.-examinezi, stabilești diagnostic și tratezi probleme dentare și anomalii ale cavității bucale.
Aș vrea să încep prin a spune că găsesc Facultatea de Medicină cea mai grea facultate ever. Respect celor care o urmează și o absolvă cu brio. Other than that, nu e nimic în toată ființa mea care să mă facă să-mi doresc să urmez această facultate. Începând cu faptul că nu suport acele, continuând cu faptul că nu suport albinuța(turbina, mă rog...) și terminând cu faptul că, prin prisma faptului că am un dentist în familie ( ;) ) știu volumul de informații  implicat în procesul învățării, și nu aș putea nici în două vieți, cu două creiere, să rețin atât, eu zic că am destule motive să zic NU și la asta.

Așadar și prin urmare, speranța de a schimba ceva e destul de mică. Ar fi doar poate- le de la astronaut, dar dacă asta implică să stau mult departe de copii, eu zic pas și rămân la ale mele, așa cum sunt ele, că m-am descurcat până acum și din visuri și speranțe.