Am și eu un of. Vorba vine... unul. Unul legat de subiectul ce urmează. Ofuri am... să-mi dea Dumnezeu sănătate în funcție de ele!
Dar ofușorul ăsta al meu de azi e despre incapacitatea mea de a crește plante. Știu, am mai zis, am mai scris, m-am mai plâns. Nu sunt capabilă, oricât aș încerca, să duc până la capăt misiunea, de altfel , simplă, de a planta niște semințe în pământ, a uda periodic, a face, probabil, și alte chestii, care aparent îmi scapă (mătănii, oare?!) și a culege roadele ceva timp mai târziu. La naiba, că mie-mi mor și cactușii sau ce plantă o fi considerată ușor de întreținut și /sau nemuritoare.
Da, eu sunt asta din poză. Recunosc.
Am încercat ooooorice. Începând cu ghivece cu flori/plante deja crescute, pe care trebuia doar să le întrețin, continuând cu răsaduri ce nu aveau nevoie de multe, terminând cu semințe cu specificații clare și simple, rezultatul e același. Boală lungă, moarte sigură.
Nu știu ce fac greșit. Poate le ud prea puțin, poate prea mult, poate nu le vorbesc, poate nu invoc bine paparudele, poate cineva le căsăpește când dorm eu. Poate sunt blestemată, și nu nestemată, cum credeam...
Bine, măcar, că nu sunt ierbolog de profesie. Muream de foame. Mă mai trezeam și cu dosare penale pe cap, pentru crime împotriva plantelor.
În fine. Am și vești bune. Mă rog... veste, dar sună mai bine la plural. Acum câteva zile am cumpărat de la Ikea un pachețel, la 50 de cenți, ce conținea o cutiuță de plastic și niște semințe de creson. L-am luat, sincer, nu pentru că mai credeam în mine, ci mai mult să îi fac de rușine pe suedezi, că scria acolo că n-ai cum s-o dai în bară. Nu musai cu atâtea cuvinte, dar eu am înțeles mesajul din spatele mesajului și am acceptat provocarea. Practic, era un kit pentru începători /copii/persoane cu întârzieri în dezvoltare/persoana mea. Trebuia doar să pui apă și să împrăștii semințele.
Știu ce vă așteptați să citiți în continuare. Că am dat-o în bară.
