joi, 18 februarie 2021

Ce-i al meu e pus deoparte. De mine.

 Poate nu am eu multe calități, dar de una sunt sigură : dau banii pe prostii ca nimeni altcineva.

Vestea proastă e că e un viciu, și, ca orice viciu, are un preț.  Vestea bună e că je ne regrette rien. 

După cum știți, sunt fată serioasă și implicată. Dacă mi se pune pata pe un domeniu, fac tot posibilul să îl acopăr exhaustiv. Desigur, până acum s-a întâmplat doar cu oale, crăticioare, forme de tort, lumânări, materiale, nasturi și alte prostii. De sport sau ceva folositor m-a ferit Dumnezeu.  Dar îmi place să cred că se poate și mai rău. 

Noul capitol palpitant din viața mea a început acum o lună, când răsfoiam Aliexpressul în căutare de nimic. Nimicul ăsta a luat imediat formă și definiție când am văzut niște cercei foarte drăguți, altfel decât ce găsești de obicei pe piață și adaptați condițiilor actuale.

Și anume, ăștia:




Apoi, cum știți că se procedează,  demonii internetului mi-au bombardat pagina cu produse asemănătoare,  respectiv zeci de perechi de cercei drăguți și deosebiți. Eu, fire vulnerabilă, ce era să fac? Am început să îi admir.  Doar că nu poți să admiri ceva de la distanță, că nu se cade. Așa că i-am luat și pe ăștia, să îi văd de aproape:



Apoi mi-au atras atenția ăștia :



și am vrut să îmi arăt recunoștința pentru singura băutură care există pentru mine, așa că i-am luat pe ăștia:



Apoi parcă erau din ce în ce mai frumoși, iar eu din ce în ce mai prinsă în vârtejul cumpărăturilor, așa că am comandat și așa :




și așa:



Și  urmează încă unii, superbi, care încă nu au ajuns, dar care vor fi cam așa :




Da. De altfel nu sunt mare fan cercei, ani de zile n-am purtat și de 2 ani nu mă despart de cei mai frumoși cercei din lume, primiți de la sora mea. Dar nu mi-aș fi iertat niciodată să las să zacă într-un depozit amărât, printre chinezi mici și muncitori, frumusețile astea.

Cu plăcere, Aliexpress! Cu plăcere,  popor chinez! Sper ca gestul meu mărinimos să ajute la relansarea economiei voastre, atât de afectată de criză.  

Până la următoarea țintă, over and out!


duminică, 14 februarie 2021

Ofer consiliere financiară gratuită.

 Acum 2 zile mi-am promis, solemn, că nu o să mai cheltui niciun ban. NICIUNUL. Să pun și eu ceva deoparte, ca tot omul.

În timp ce îmi promiteam și juram pe degetul mic, vocea rațiunii mi-a șoptit că ar trebui să aduc un amendament, totuși,  așa că am adăugat,  timid, la contractul mental, dar hotărât, pe care îl semnam cu mine însămi:"...niciun ban aiurea. Să nu mai cheltui niciun ban aiurea".

Perfect. Zis și făcut.  Era vineri, o zi perfectă pentru pecetluit promisiuni și început planuri de pensie. Totul a mers ca uns.

Ieri, însă, (sâmbătă) am fost în Aix-en-Provence.  Înainte de a ajunge în centru am trecut pe la Plan de Campagne, o zonă comercială cu o suprafață de 250.000 mp. Dap. 250.000.

Ne-am învârtit prin zonă și totul decurgea minunat, până să mă hotărăsc să intru "puțin " la Zodio. 

Zodio este...cum să vă spun...raiul pe pământ,  dacă ești pasionat de gătit, prăjiturit, ornat, etc. Și, ce să vezi? Eu sunt. 

Nu știu ce simt copiii când intră într-un magazin cu dulciuri, dar mie în Zodio îmi vine să-mi întind o păturică și să mă mut acolo definitiv. 



Îmi înțelegeți, așadar, bucuria cu care m-am lipit de câteva lucruri esențiale pentru o bună continuitate a vieții mele. Nu are rost să menționez cât au costat,  cert e că m-au îndepărtat cu viteză de planul perfect de vineri. Nu luasem nici măcar coș, să nu cad în păcat,  așa că am ieșit din magazin jonglând ca la circ cu tot felul de cutii de pectină, coloranți,  pudră de vanilie și sirop de glucoză. 

Mi-am repetat în gând promisiunea făcută,  cu accent pe "aiurea", și am răsuflat ușurată când mi-am dat seama că nimic din ce cumpărasem din Zodio nu era  aiurea. Erau produse de maximă necesitate, cum ar veni. Așa că eram în plan, ce naiba? Trebuia doar să am grijă să nu cad în tentație cu te-miri-ce prostioare.

Ca să scurtez povestea, aseară îmi comandam, de ultimii bani de pe card, un parfum cu miros de lenjerie de pat proaspăt spălată și azi am investit, pe datorie, în criptomonede. 

În rest totul merge brici, planul de economii este foarte bine pus la punct,  trebuie doar să îl incep.

Mâine e luni, nu? 

Oricine știe că de luni se încep proiectele.  Trebuie doar să stau cuminte undeva. Închisă.  Fără internet.  


Zboară, puiule, zboară !

  Am îmbătrânit. Mult și repede. Dacă ar fi să estimez, vreo 20 de ani în 12 luni. Cum știu?  Pai ultima oară am fost cu avionul în România ...