Actul 1.
Martie. Noapte laptoasă într-un orășel din munți. Liniște deplină. Personajul principal feminin (eu) își doarme somnul cel mai dulce, apropiat de "cel de moarte, în care ne-adânciră barbarii de tirani", somnul care face să merite banii dați pe pastilele luate seara.
Deodată, în liniștea nopții, se aude o șoaptă :
- Auuzi?
E personajul principal masculin, să-i zicem D, care de obicei doarme ca delfinul, oricum, așa că nu e de mirare că și acum e treaz.
- Scuza-mă! continuă el, de parcă asta ar fi vreodată posibil când vine vorba de privare de somn sau mâncare.
- Mmmm? îi răspunde tânăra domniță, dulce și suavă ca o garofiță, încercând să nu ia numele Domnului în deșert așa devreme.
- E totul alb afară! îi dă el vestea șoc, după ce, cu o zi înainte, fuseseră 15 grade cu soare și ieșiseră afară în tricou.
- Hai, să-mi trag una! Cât e ceasul? se impacientează eroina, cu gândul la câtă treabă o așteaptă și cum locul ei de muncă e sus, sus, sus, la munte sus, pe o stradă îngustă.
- 5.30.
- Să-ți trag si ție una! conchide ea drăgăstos, știind că până la următoarele două Novanuit nu mai pupă somn.
Scena se termină cu cei doi în dormitor, ea pozând natura din toate unghiurile ferestrei, iar el meditând la faptul că are tracțiune pe spate și doar ce și-a pus cauciucurile de vară.
Actul 2.
Două ore și jumătate mai târziu. Același oraș, aceleași personaje, dar mai vesele puțin, așa, ca după o omletă cu jalapeño și un gând de week-end.
Personajul principal feminin(tot eu) pleacă spre școala copiilor, apoi spre muncă, relaxat la gândul că e mai bine să ai 4x4 decât să nu ai. :)
Spre surprinderea ei, însă, străzile sunt curățate, trotuarele la fel, se circulă absolut minunat în tot orașul. E printre puținele dăți în viața tinerei (sâc!) de 41 de ani când iarna o prinde doar pe ea pe nepregătite, și nu pe autorități. Așa surpriză plăcută nu mai avusese de când locuia în altă țară civilizată, tot din vest.
Scena se termină brusc, la fel cum începe, după ce fata realizează că urâse iarna în ultimii ani din motive eronate, când, de fapt, autoritățile erau de blamat, nu bietul anotimp.
Sfârșit.
Nu aplaudați, că nu aud. Loviți butonul de like, mai bine. Numa' zic.
