duminică, 10 mai 2020

Jurnal de coronavirus. Zilele 54-60. THE END. :)

Ooo, dar este și rotund, ce să vezi? La fel ca noi, după carantină. 60 de zile. Încă puțin și făceam ocolul pământului, după Jules Verne.

Gata, contacții mei, vorba Petronelei Rotar. It is over. Nu a dispărut virusul, nu. Asta mai durează. (DACĂ o dispărea, că mai degrabă ne vom imuniza noi cumva).

S-a terminat carantina. De mâine, 11 mai(în Franța) ne vom relua, încet, ale noastre. Nu mai avem nevoie de adeverință când mergem în oraș, se redeschid magazinele(nu barurile și restaurantele, care vor funcționa doar în regim de livrare și take away), și, cel mai important pentru mine, avem voie să ne deplasăm 100 km "vol d'oiseau"!!!
Asta înseamnă 100 km drum drept, carevasăzică ceva mai mult dacă nu zbori, ci mergi pe șoselele șerpuite ale patriei.
Pentru mine, sincer, așa cum am mai scris, asta e cea mai mare bucurie. Să știu că pot călători din nou, chiar și așa, limitat. Sper să și reușim, în weekend.

Mai înseamnă și că o să fie deschise magazinele și că o să pot iar să casc gura aiurea (prin mască, deci nici n-o să se observe). O să iau la mănușă fiecare obiect strălucitor și complet nefolositor, dar care îmi va atrage atenția ca unei coțofene.

In fine, înseamnă multe, nu are rost să le enumăr aici, știe toată lumea cam la ce mă refer. Însă cel mai important, poate, e că înseamnă că suntem pe drumul cel bun, că ne revenim.

Mă gândeam mai devreme, când m-am hotărât să marchez în scris finalul perioadei de carantină, prin câte stări am trecut în aceste 60 de zile. Agonie și extaz aș numi această perioadă, dar am înțeles că s-a dat titlul ăsta deja,m-am trezit târziu. 🤷‍♀️

Știu ce a însemnat pentru mine perioada asta de izolare. Sunt curioasă, însă, ce a reprezentat și pentru ceilalți, dacă se va schimba ceva sau nu de acum încolo. Și nu mă refer la mască, mănuși și gel hidroalcoolic. Mă refer la comportament în general,la grija față de sine, față de ceilalți, față de mediu... Om trăi și-om vedea...

Gata. Azi nu mă întind la vorbă, sunt prea nerăbdătoare pentru mâine și de acum încolo. Habar n-am exact unde ies mâine, dar ies.  Keep in touch.

P. S. Hai, că n-a fost așa rău să fim cuminți și să stăm în casă atât, nu? Se putea și mai rău.

Și o poză de pe stradă de la noi, practic priveliștea mea de zi cu zi.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Zboară, puiule, zboară !

  Am îmbătrânit. Mult și repede. Dacă ar fi să estimez, vreo 20 de ani în 12 luni. Cum știu?  Pai ultima oară am fost cu avionul în România ...