Am exclus din start folosirea acestui unic punct de trecere, anticipând mijlocul extrem de subțire al clepsidrei formate de turiști la vamă și am atacat planul C(A era Franța-Italia-Slovenia-Croatia-Serbia- Macedonia de Nord-Grecia😱, ăsta fiind cel mai scurt, B fiind Franța - Italia - Austria-Ungaria-România-Bulgaria-Grecia, ăsta fiind cel mai sigur, în planul A nefiind toate restricțiile ridicate).
Mbun. Planul C, care mie oricum mi-a surâs din prima, era Franța - Italia-Grecia. Simplu ca bună ziua. Trebuie să luăm bacul, da, dar l-am mai luat o dată când am terminat liceul, cât de greu să fie acum? Plus că am mai făcut drumul ăsta în altă viață, când ne-am mutat în Grecia.
Până una-alta, aseară am dormit în Genova. Ne-a plăcut mult, era animat, plin de tineri, terase deschise, etc. Am avut noroc de o cazare foarte bună, în Porto Antico, am mâncat pizza(when in Rome...) și ne-am plimbat puțin prin port.
Azi dimineață am pornit la drum din nou, iar acum suntem în Barletta, unde și dormim. Am ajuns pe la 20.00 și am pornit, ca de obicei, în recunoaștere(și la un fel de vânătoare, că ne era foame). Am găsit un oraș minunat, cu o arhitectură impresionantă, plin ochi de terase și oameni, înțesat cu pizzerii, gelaterii și magazine frumoase.
E situat pe malul mării, unde se află și un castel ce poartă numele orașului
și are tot felul de clădiri interesante și cu vechime, dar foarte bine întreținute.
Atmosfera are farmecul filmelor italienești vechi, cu străzi înguste, pavate cu piatră cubică, cu blocuri cu două sau trei etaje, înghesuite, cu rufele întinse la vedere, cu vecini care-și vorbesc de la balcoane, cu ușile apartamentelor de la parter larg deschise, lăsând să se vadă direct patul, televizorul, oamenii care își urmează tabieturile, pentru ca, pe aceeași străduță, 3 metri mai în față, să dai peste un bar, sau o pizzerie, sau o cafenea.
Orașul a împrumutat și din caracteristicile orășelelor din Grecia, cu terasele deschise până târziu în noapte, cu scutere grăbite pretutindeni, cu toată lumea care animă străzile începând cu ora 20, când căldura se mai domolește și poți ieși la o plimbare fără să te sufoci. Umiditatea ajunsese, însă, în seara asta, când ne-am întors noi în cameră, la 72%, transformându-mă pe mine, cel puțin, în fântână arteziană umblătoare și reducându-mi din plăcerea de a mă plimba mai mult. A! Și încă un lucru care m-a bulversat:traficul. Mașini, scutere, oameni, neținând cont de reguli, semafoare sau treceri de pietoni, într-un haos pe care eu l-am văzut doar în documentarele despre India.
Îmi pare rău că nu am avut timp să-l explorăm mai în amănunt, dar mâine dimineață pornim spre Grecia, care sper să ne și primească repede, nu de alta, dar altfel îi rămân fructele de mare nemâncate. Arrivedérci, vorba doamnei din cutiuțele de la stațiile de taxare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu