Însă, cum e și normal, sunt lucruri enervante de care te lovești mai rar, și astfel te deranjează mai puțin, și unele de care te lovești foarte des, zilnic chiar, și alea ajung să te scoată din minți. O listă nici pe departe exhaustivă a lucrurilor care mă scot din minți pe mine ar cuprinde:
1. Reclama la Bergenbier în care spune cineva ”reîmpădurești din nou”. O.M.G! Really? Nu ați găsit pe nimeni să vă explice cum stă treaba cu gramatica? Nu aveți copii la școală? Chiar și în clase mici? Nu?...păcat.
În același ton, tot la radio (Kiss, asta ascult dimineața, acasă, pentru Andrei Ciobanu) e o reclamă la o croitorie din City Mall care sună cam așa : ”Drumul ți-l croiești singur în viață, dar lasă totuși hainele pe mâna experților!” Every. Bloody. Day. De câteva luni. De extrem de multe și supărătoare ori pe zi. Știți scârțâitul cretei pe tablă? Cum deranjează el o bună parte a populației? Ăla e pistol cu apă față de ce simt eu când aud maltratată limba română. Bine, posibil să fiu și grammar nazi olecuță, nu zic, dar asta nu îi scuză pe făptuitori.
Doaaaamne, apropo de grammar nazi, fac o pauză să povestesc ceva...comic?! Mda. pot zice comic acum, la mult timp după. :)
Aplicam, într-o perioadă, compulsiv, pentru orice job credeam că mă va duce departe. Printre ele, un post de Linguistic Tester, ceva. Description job-ul mănușă, totul bine, și la un moment dat trebuia să scriu de ce cred că mi se potrivește postul respectiv. Eu, plină de entuziasm, mă apuc și scriu de una, de alta, de cât de mult mi-ar plăcea și cât de potrivită aș fi, și, printre altele, că sunt grammar nazi. Pe lângă faptul că mi-am dat seama că exprimarea este informal, deci nepotrivită, am realizat, totodată,(la timp, slavă Domnului) că postul era în...Germania!!! :D Cum ar fi fost? Măcar aveam un loc în topul gafelor, dacă la ei în companie nu...
Revenim. Deci tot ce ucide gramatica limbii române ma ucide și pe mine încet, dar sigur.Moving on.
2. Diminutivele nelalocul lor. Ați observat că sunt numai grupuri de ”mămici”, care au ”copilași”, care dau ”bănuți” la fondul clasei...de parcă dacă zic ”bănuți” și nu ”sumă exagerat de mare ce îmi face o gaură ireparabilă în buget” mă simt mai bine. Nu mă simt. Tot 6 milioane dau. Sau, mă rog, 600 de ”leuți”.
Oricum, problema grupurilor e una destul de complexă. Am făcut, la un moment dat, greșeala să mă înscriu pe un grup de ”mămici” pe Facebook. Doamne, ce mi-a fost dat să văd!
3. Sunt femeile alea care suferă de atenție și nu știu ce să mai facă să se bage în seamă. Așa că vin cu formulări de genul ”ștergeți dacă deranjează, dar...și aici inserați voi orice vă trece prin cap dar care ESTE pe subiect. CARE ESTE EXACT PE SUBIECT!!! Și atunci de ce să deranjeze? Dacă grupul se numește ”vânzări biberoane” și tu vrei să vinzi un biberon, de ce să îți începi postarea cu ”Stergeți dacă deranjează, dar vând biberon, preț avantajos”?
Apoi, imediat după, urmează , în comentarii, vreo 457 de ”up” uri la această postare imbecilă și deloc de importanță vitală. Nimeni nu zice nimic altceva, doar”up”, ”up”, ”up”...până când apare o altă postare idioată spre care își concentrează forțele și biberonul rămâne nevândut.
Ce altă postare idioată ar putea să fie, întrebați? pai vă zic eu. Aia în care o mamă găsește un răhățel total neimportant și cere pe grup ajutorul surorilor întru feisbuceală, pentru a găsi posesorul. Astfel poți vedea anunțuri de genul ”Mămici, am găsit azi în Auchan o feliuță de pâine! Share să găsim copilașul care plânge după ea!” Și...guess what? Urmează suita de ”up”-uri corespunzătoare.. .
4. Tot pe grupurile astea, când nu sunt frământări de viață și moarte gen cele de mai sus, apar, invariabil, întrebările de genul ”Și, mămici, voi ce ați mai gătit azi pentru puiuții voștri?”
Over and over again. De parcă n-ar fi netul plin de rețete scrise, filmate, povestite, interpretate, pentru orice vârstă și moft. Chiar și grupurile respective au folder separat cu rețete, dar nu e mai interesant să te bagi în seamă? Mm?
Tot din ciclul ”întrebări care se repetă la infinit” sunt cele de genul ”ce fotograf/cameraman/patiserie/etc îmi recomandați?” Și sunt aceleași nume vehiculate, de fiecare dată, pentru că sunt aceleași persoane care se angajează în discuții de acest tip. E, practic, Ziua cârtiței varianta ”grup de mămici pe Facebook”.
A! Și nu mai menționez de sfaturile medicale cerute și primite de/de la colegele de grup. Persoane pe care nu le-ai văzut în viața ta, care, as far as I”m concerned, pot fi și elfi care știu să scrie, îți recomandă fel și chip, pentru că ”puiuțului meu așa i-am dat și nu a mai avut nicio problemă”.
În fine, discuțiile ar putea continua ore bune, dar prefer să mă opresc aici cu subiectul grupuri pe Facebook, nu de alta dar sunt atâtea lucruri care mă enervează...nu ar fi corect să-mi consum energia doar cu acest subiect. :)
5. Persoanele care postează poze din diverse locații presupuse interesante, dar în care nu se văd decât ele, nu și vreun obiectiv turistic. Arată, nene, Turnul Eiffel, cămila, statuia, ceva, că pe alea (poate) nu le știu, nu pe tine, pe care te-am văzut în toate pozele.
Apropo de asta, am și eu o poză cu mine în Dubai:
6. Persoanele care își dau singure Like la poză!!! Never, ever, EVER!!! Este evident că ai o părere bună despre tine, că altfel nu postai, nu? Nu trebuie să o întărești cu un like(la poza ta sau la share-ul tău sau la orice are legătură cu tine)
Nu 73 de poze identice cu tine(sau cu torturile/prăjiturile tale, că am eu un of pe suflet) .
Aici nu o să exemplific cu poze, din motive obiective. :))
8. Concertele care încep foarte, foarte târziu. Cum să pui, fratele meu, concert (Vama, de exemplu) la ora 1.00??? Păi asta e oră să înceapă ceva? Noaptea, ca hoții, așa? Păi dacă ai peste 25 de ani te descurajează automat. Și ce, concertele sunt doar pentru tineri care își permit să piardă nopțile? Huoo! Măcelarii!
Am făcut o dată așa. Era concert Vama în Doors, parcă, și începea la 00.30. Inițial nici n-am mai vrut să merg, că știam că voi fi pe #modavion la ora aia. Așa că m-am culcat. Dar sora mea bună m-a sunat la 00.00, m-a trezit, mi-a zis că ea partikipă, dacă mă bag și eu, așa că m-am îmbrăcat și am plecat. Am ajuns, pe la 1.00 a început, pe la 2.00 s-a terminat, la 2.30 eram în pat, din nou, mega obosită și urmând a recupera in 5 zile nebunia din acea seară. Greu.
Așa că eu propun în felul următor: dacă tot se cer concerte la ore neconvenționale, să se țină la 6 dimineața. E mult mai practic. Te trezești, îți bei cafeaua, te îmbraci, dacă nu ai mașină poți lua autobuzul până la club, că la ora aia circulă, ajungi la concert, bumți-bumți, o oră, o oră jumate, apoi hop! direct la muncă unde îți începi ziua bine dispus. Mi se pare ideal așa. Sau, poftim, compromis: concertele pentru tineri să fie ținute noaptea, cele pentru oameni mari( :) ) dimineața. Și așa împăcăm și capra și varza. Că poate ei nu vor la Sarmalele Reci, iar eu cu siguranță nu vreau la 5gang.
Problem solved. Dar iar s-a făcut târziu, că nu e de colo să rezolvi probleme și să-ți spui păsurile, așa că despre alte lucruri care mă irită, într-o altă zi, mai pe lumină. Până atunci, keep calm and...keep reading!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu