Însă acum ceva timp am consultat o listă de fobii (atât de cultă sunt, citesc orice) și mi-am dat seama că mă tem de mai multe lucruri decât conștientizam inițial. Adevărul e că există o fobie pentru orice lucru de pe pământul ăsta (chiar și bananofobie, teama de banane, deci...cât de cât stau bine) dar nu îți dai seama cât de multe lucruri te deranjează până nu citești o listă de fobii.
Așadar, fără a avea pretenția de a acoperi exhaustiv subiectul, ci doar așa, pentru a vă face o părere, în ordine alfabetică, ar fi:
- ablutofobia- Teamă patologică de a se spăla sau de a face baie, asociată cu teama de apă caldă sau apă rece, de apă în general (hidrofobie sau acvafobie), teamă de a fi văzuți goi, de vătămare a pielii de către apă; aceasta duce la evitarea de a se spăla pe perioade lungi de timp.
Pe asta nu o am, slavă Domnului (cred că am opusul ei, abluto-obsesia, cum ar veni, că aș face duș/baie de 14 ori pe zi) însă, din păcate, știu mulți oameni care suferă de această afecțiune. Mă rog, poate ei nu suferă, dar cei din jurul lor...
- acarofobie - Teamă patologică de infestare a pielii de acarieni sau căpușe; frica de mâncărime, scabie (scabiofobie). 2. Teamă patologică de obiecte mici, cum ar fi moliile și alte insecte (entomofobie), viermi (helmintofobie), acarieni, și obiecte mici inanimate (microfobie), cum ar fi acele. (en. acarophobia).
Acum...arătați-mi mie pe cineva care nu se teme că ar putea fi infestat de căpușe(mă mănâncă pielea numai când scriu). Acarienii ca acarienii, că sunt mici și nu ii vedem la (/pe 😁) față, dar scârbele alea de căpușe, mai ales după atâta mediatizare cu boala Lyme...brrr
Cât despre microfobie, adică teama de obiecte mici și inanimate, pe lângă faptul că nu suport acele de nicio culoare, nu mă uit niciodată când străpung pielea, că mi se face rău, parcă aud și pocnetul pielii când intră acul, aș adăuga pe această listă și piesele mici de Lego. Dacă apuci să calci pe câteva (eventual noaptea, când copiii dorm și nu te poți manifesta sonor) cred că îmi dai dreptate.
- acerofobie/ acerbofobie - Teamă patologică de alimente sau lichide cu gust acru sau amar, cea ce duce duce la evitarea acestor alimente. 2. Teamă patologică de a părea dur, ironic, de a supăra. (en. acerophobia, acerbophobia).
Văd că sunt două fobii diferite aici. Prima e cea de alimente acre sau amare, și nu că am fobie, dar nici vreo pasiune nu am. Compensez însă cu dragostea pentru gustul sărat și pasiunea pentru cel dulce.
A doua menționează o teamă de a părea dur, ironic, de a supăra. Personal, cred că această fobie este inventată. Nu cred că suferă cineva de așa ceva. Cum să îți fie teamă să nu pari dur sau ironic? Nu e ca și cum ironiile evadează din gura ta când tu încerci să faci serenade. Nu vrei să pari ironic, nu faci ironii, simplu. Nu vrei să superi, taci din gură. Sau zici ce vrea celălalt să audă. M-a ferit Dumnizo” de fobia asta. A transformat-o în plăcere. Mno...
- acluofobie - Teamă patologică de întuneric sau de locuri întunecoase, manifestată prin evitarea de a ieși afară pe timp de noapte, de a se uita afară la întuneric prin ferestre, pe care le închid, anxietate la apropierea serii, evitarea de a sta în camere întunecate și menținerea unei lumini disponibile. (en. achluophobia).
Oh well...nu îmi place să merg noaptea singură pe stradă, deci da, partikip la fobia asta ca membru activ. Nu imi e frică să mă uit pe geam la întuneric, dar nici nu văd mare lucru dacă mă uit, așa că evit. Și da, geamurile le închid, să nu intre țânțarii sau frigul, în funcție de anotimp. Hai, semiacluofobă, poftim!
- acnofobie- Teamă patologică de acnee sau de a se îmbolnăvi de acnee (fr. acnophobie).
Teama asta cred că bântuie adolescența fiecăruia, și dacă am supraviețuit acelei perioade înseamnă că am răzbit și că binili învinge. Toată lumea știe. :)
- acrofobie - Frică de locuri situate la înălțime, de înălțimi. Persoanele care au acrofobie se tem de a fi la etajele superioare ale clădirilor, pe vârfurile de deal sau de munte, pe margine podurilor, acoperișurilor, scărilor, balustradelor, au frică de ascensoare, scări rulante, balcoane. Frica de înălțimi este uneori asociata cu o frica de avioane și de zbor. Este una dintre cele mai frecvente fobii - circa 4 la sută din populație are o fobie la înălțimi.
Oh well...that IS a serious one. Mie îmi e teamă de înălțime doar atâta timp cât nu mă simt protejată suficient, Am o senzație neplăcută dacă sunt pe un geam transparent, de exemplu, la înălțime mare, dar nu și dacă aș fi legată și pregătită pentru bungee jumping. Îmi e teamă în roata mare dar nu și în montagne russe, oricât de înalt ar fi el. Makes sense?
- acusticofobie - Teamă patologică față de zgomote, mai ales bruște puternice, de sunete în general sau sunete specifice: zumzetul albinelor, strigătele de teamă sau de durere a copiilor, țipetele de agonie sau panică ale altor persoane, șuieratul, pocnetul baloanelor.
O,da! DA. Dar, pe de altă parte, cine nu ar avea teamă de strigătele de durere ale copiilor? Cât despre teama față de zgomote sau de sunete în general, asta vine și cu vârsta...nu mai am toleranța de acum 20 de ani...
- aerofobie - Teamă patologică de curenții de aer, de aer în general, de gazele nocive din aer. Este asociată cu teama de a răci sau de virozele provocate de curenții de aer. 2. Uneori, acest termen este folosit pentru teama de zbor.
Hei, fobia asta e specifică românilor! Teama de curent, baby! Ne trage curentul, așa că stăm cu ușile sau geamurile închise și asudăm la 40 de grade, ca nu carecumva, Doamne ferește, să ne tragă curentul, că s-a terminat filmul! Gazele nocive ca gazele nocive, că nu toată lumea pune bicarbonat când fierbe fasolea, dar curentul...
- aerohigrofobie - Teamă patologică de umiditate atmosferică ridicată
Da, da, asta apare la fetele care doar ce și-au îndreptat părul cu peria, și observă cu stupoare cum umiditatea strică frumusețe de freză și de 40 de lei...O-RI-BIL!
- afefobie - Teamă morbidă de a atinge obiectele, sau de a fi atins de alte persoane
Oh, asta sună rău-rău. Păi dacă nu atingi obiecte și nici atingerea persoanelor nu îți face bine...practic...ce faci toată ziua?
- agorafobie - Teamă morbidă de spațiile goale, largi, deschise, de piețe, de locurile publice etc., cu tendința evitării acestora.
Eu am o teamă morbidă de spații goale, de asta le umplu cu tot felul de prostii(cine a fost măcar o dată în vizită la noi știe la ce mă refer. Sunt ca doamna cu pisicile, dar colecționez orice altceva.) Locurile publice nu mă deranjează decât dacă sunt foarte aglomerate sau/și sunt inundate de soare, pe care nu îl suport nicicum. Am heliofobie, dar (probabil) ajungem și acolo cândva.
- ailurofobie- teama morbidă de pisici.
Da. De pisici, de păsări, de orice animal sau ființă imprevizibilă. Inclusiv oameni. Deci da. Altă întrebare?
- algofobie - teamă patologică de durere.
Cu mândrie în suflet pot să zic că nu. Nu de aia fizică, cel puțin. Nu îmi place, dar sunt destul de rezistentă. Am și exemple, dar în privat. :)
- aliumfobie - Teamă patologică de usturoi, de gustul usturător al usturoiului. Aceasta teama se poate extinde și la alte plante cu miros înțepător: ceapa, praz, arpagic și hajme.
Uite, o metodă de a verifica dacă ești rudă cu Dracula: această fobie. Dacă suferi de ea, poate ar trebui să îți verifici mai atent arborele genealogic. Dacă nu, dă-i cu mujdeiul în continuare, că e al naibii de bun!
- alodoxafobia - Teamă patologică sau ură față de opiniile altora sau opiniile proprii. Alodoxafobia poate fi legată de o teamă de a fi criticat
E o fobie tristuță, care cred că are legătură cu părerea față de propria persoană. Poate fi conectată cu acerofobia, probabil. Se rezolvă cu terapie și mindfulness.
- amatofobie - teamă patologică de praf.
Oh, nu. Pe asta nu o am. V-aș pune o poză cu măsuța pe care stă televizorul, să mă credeți. Acolo, praful pare că are a mind of its own, că se așează în minutul următor îndepărtării cârpei mele de praf.
- anchilofobie- Teamă patologică de a avea anchiloză.
Da, să trăiți! Este! Și teama, și anchiloza. Am aproape 40 de ani, csf...
- androfobie- Teamă, repulsie patologică față de bărbați.
Nu se numea feminism? 😁😁
- antropofobie - Teamă patologică de oameni, ură patologică față de oameni, mizantropie excesivă; exantropie.
Și asta-i d-aia urâtă, dar, uneori, după o zi în trafic, o înțeleg.
- apeirofobie- Teamă excesivă, nejustificată, de infinit.
Măi, eu pe asta am avut-o în liceu, la orele de mate, când nu înțelegeam exercițiile cu +/- infinit nici să mă pici cu ceară. Nici acum nu înțeleg de ce trebuie să discutăm despre ceva abstract. Deci da, sunt puțin apeirofobică. Dar măcar am scăpat de liceu.
- aritmofobie - Teamă patologică de numirea cifrelor.
Ăștia clar nu sunt economiști. Oare cum fac, totuși, când vor să transmită un număr? Zic: lebădă, scaun întors, om de zăpadă?
- astrofobie - Teamă patologică de fenomene atmosferice sau cosmice (uragane și furtuni, tunete și fulgere, cutremure etc.).
Mie, una, îmi plac mult furtunile și ploile. Deci iar aș fi, cum s-ar zice, astro-obsedată.(chiar, poate peste doi ani, când termin de scris despre fobii, fac un articol și despre obsesii). Însă știu siiigur sigur persoane care se tem îngrozitor de ele.
- ataxofobie- Teamă patologică sau repulsie morbidă față de dezordine.
Și aici mă scriu pe listă. Nu îmi e teamă, dar îmi dă o stare de agitație, de neliniște. V-am mai spus că am câteva manifestări de OCD.
- atefobie- teamă patologică de ruine, de dărâmături.
Aici știu pe cineva care NU are această fobie: primarul general al Constanței, Decebal Făgădău.
...to be continued.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu