Am fost foarte ocupată azi(ieri, cum ar veni, că e 2 noaptea). A apărut sezon nou la Casa de Papel și, conștiincioasă cum sunt, a trebuit să mă ocup. Ce să zic, nu luasem în calcul că ar fi posibil să nu fie ultimul, și s-a terminat... cum se termină fiecare episod. Așa că acum trebuie să mai aștept un an, minim, până la următorul risc de AVC. Asta e, aștept. Nu e ca și cum am de ales.
Apropo de seriale, eu sunt fan înfocat, n-am fire de păr în cap câte seriale am urmărit. Însă sunt și perioade în viața unui om în care, din păcate, nu mai are nimic interesant de urmărit. Și eu am traversat până recent o astfel de perioadă. Nu m-a afectat, eram șmecheră pe atunci, doar ce venisem din călătoria în România cu jumătate de portbagaj de cărți. Dar cărțile sunt, așa cum știm, bunuri consumabile, așa că iată-mă, până acum vreo 3 săptămâni, fără cărți, fără seriale interesante... numa' o jale și un dor.
A trebuit să improvizez, firește. Am încercat una, alta, până ce am găsit un serial care m-a captivat pe de-a-ntregul: The 100. Primele două sezoane - bombă. Al treilea... not so much, anymore. Și-s șasă. Nu cred că ajung la ultimul, mă pierd pe parcurs.
Apoi, acum două zile, să aflu că a apărut sezonul 2 din Prietena mea genială. Parcă mai începem să venim de acasă. Ieri, ce credeți? Recomandare de serial de la cineva de pe Facebook : Trotsky. Deja se aglomerează. Între ele, a trebuit să mă uit și la Miami Bici, că prea se vorbea despre el, la un thriller-groază-multe stări, pe care l-am găsit fascinant :The platform (dar la ăsta nu vă uitați decât dacă aveți nervii tari) și la încă vreo două comedii(bune, ce-i drept) , luate la întâmplare de pe Netflix să mai destindă atmosfera :Death at a funeral și Vacation. (al doilea am înțeles că nu e și pe Netflix România). Dacă mai adaug și serialele și filmele la care mă uit cu copiii... o să înțelegeți că sunt un om foarte, foarte ocupat care, probabil, nu o să facă pandemia asta curat în garaj. Mno, csf...
Mă gândeam azi cât de reală e vorba aia cu "Ai grijă ce-ți dorești!". De ceva timp(de muult timp) m-am prins de șmecherie și am mereu foarte mare grijă la formularea dorințelor. Și la exprimare, în general. În primul rând pentru că sunt puțin de tot(puțiiintel) obsedată de semantică, lexic, etc, și în al doilea rând pentru că mi-a intrat mie în cap că e posibil să primești mot-à-mot ce ai cerut, și atunci e mai bine să nu fie note de subsol.
Însă uneori mai greșesc și eu, om sunt. Cel mai recent exemplu, mă întrebați?
Nu? Nu mă întrebați? Nu-i nimic, zic oricum.
Mie dintotdeauna mi-a plăcut să petrec sărbătorile acasă, în familie. Cel puțin prima zi. Pentru că îmi place să gătesc, să aranjez, în fine, am eu piticii mei. Ăsta e motivul pentru care anul ăsta noi am sărbătorit Craciunul și pe 17 decembrie, parcă, înainte să plecăm în România.
Așa. Și noi de câțiva ani Paștele îl făceam peste hotare, cu gașca. Foarte frumos, de altfel, că de asta și mergem an de an. Dar asta nu mă oprește să-mi doresc mereu să facem prima zi acasă, pentru a putea să pregătesc masa cum îmi place. Normal că și anul ăsta am gândit la fel. Cu voce tare. Voilá! Dorință îndeplinită. Nu mă așteptam, sincer, să trebuiască să se declanșeze ditamai pandemia care să afecteze peste 1000000 de oameni, totuși. Îmi cer scuze că a ieșit așa. Ce să zic.. poate au mai fost și alții să-și dorească asta, și ne-am combinat puterile, ca la Captain Power? 🤔
Nu am răspuns. Dar îmi cer scuze și promit să fiu atentă însutit de acum la cum formulez.
Gata. Mă opresc aici că dacă mai scriu puțin trebuie să adaug și ziua 21 în titlu. 😁
Noapte bună, sau bună dimineața! Păstrăm legătura.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu