marți, 31 martie 2020

Jurnal de coronavirus. 14,15,16.

Tare curioasă sunt câte zile o să dureze carantina asta, și cum o să se termine. Tare curioasă...

Apropo de cât de curioasă sunt, mai am o nelămurire. Bine, mai am 86478, dar le iau pe rând. Deocamdată mă interesează cum se face că, deși s-au strâns nșpe mii de sume de la nșpe mii de organizații, donații, atât făcute de firme, cât și de persoane fizice, deși s-au deblocat, o dată cu intrarea in starea de urgență, niște bani(îmi imaginez că nu puțini), cum mama naibii se face că spitalele NU AU DE NICIUNELE?? Nu au ventilatoare, nu au viziere, nu au halate, nu au măști!! Cum e posibil? Unde sunt toți banii strânși? Nu pot să înțeleg și refuz să cred că și ăștia au dispărut în eter, așa cum dispar, de obicei, banii în România. Pot să accept că și acum, în ceasul al... 13-lea, sunt oameni care se pretează la mizerii, care achiziționează materiale medicale la suprapreț, ei mai poartă și titulatura de "neoameni" la mine în vocabular. Dar mă gândesc că nu sunt toți așa, și tot ar trebui să rămână sume mari de bani care să ajungă în spitale.

Da. Deci asta ar fi O nelămurire. După ce o rezolv pe asta trec la următoarea.

Azi a venit coletul de care scriam. Vești bune: nu pare că am fost cotropiți de extratereștri, curierul arăta normal. Nu aceeași impresie și-a făcut-o și el despre mine, că l-am întâmpinat cu mască și reticență, dar cine mai stă să analizeze surpriza de pe fața lui?

Alaltăieri noapte nu am putut dormi, nici eu, nici domnul inimii mele. Ne-am trezit la 00.30. Ne trezisem, de fapt, chiar puțin înainte de ora asta, pentru că era foarte cald, dar la 00.30 eu am primit notificare de la HMS Core despre nu știu ce update-uri la telefon, și, o dată cu sunetul notificării au  dispărut șansele mele să mai adorm curând. Eu am o problemă : dacă mă trezesc în timpul nopții am șanse să mai adorm cam câte are echipa de fotbal a României să se califice la.. ei bine, la orice campionat.

Așa că adio somn.. Este și motivul pentru care mă culc târziu, să fiu foarte obosită și  să reușesc să prind cât mai mult somn neîntrerupt. În fine. Pe la 00.45, D a coborât să se uite la tv iar eu m-am zvârcolit ca o frigăruie pe salteaua care părea că are 100 grade Celsius, întrebându-mă dacă există saltele la care poți seta temperatura, iar ele să bage căldură cand îți e frig și frig când îți e cald. Dacă există, mă interesează foaarte tare cât ar costa, iar, dacă nu, mă interesează dacă ar putea-o inventa cineva. Hai, că nu e greu, jumătate din treabă am făcut-o eu, ar mai trebui doar o schiță, niște formule, cel mai probabil din fizică (iar aici eu zic pas, știți bine trauma mea legată de materia asta) și o aprobare pentru linia de producție. Cu plăcere!

În rest, cum mă știți : gătit, jucat, vizionat filme, strâns prin casă, propus să fac ordine în garaj până se termină pandemia și... lecții cu băieții, în special cu Edu, că Răz știe  singur ce are de făcut.  Și merge foaaarte bine treaba, în primul rând pentru că Edu se descurcă, și în al doilea și cel mai important rând pentru că #șîeu mă descurc. Sunt șefă la clasele 1-4. Hai, 1-3, să nu mă hazardez. După aia... mai vedem.

Over and out, că în desfășurător urmează un film, și trebuie să fac aranjamentele. 
#stămacasă. #nuerăudeloc


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Zboară, puiule, zboară !

  Am îmbătrânit. Mult și repede. Dacă ar fi să estimez, vreo 20 de ani în 12 luni. Cum știu?  Pai ultima oară am fost cu avionul în România ...