joi, 18 februarie 2021

Ce-i al meu e pus deoparte. De mine.

 Poate nu am eu multe calități, dar de una sunt sigură : dau banii pe prostii ca nimeni altcineva.

Vestea proastă e că e un viciu, și, ca orice viciu, are un preț.  Vestea bună e că je ne regrette rien. 

După cum știți, sunt fată serioasă și implicată. Dacă mi se pune pata pe un domeniu, fac tot posibilul să îl acopăr exhaustiv. Desigur, până acum s-a întâmplat doar cu oale, crăticioare, forme de tort, lumânări, materiale, nasturi și alte prostii. De sport sau ceva folositor m-a ferit Dumnezeu.  Dar îmi place să cred că se poate și mai rău. 

Noul capitol palpitant din viața mea a început acum o lună, când răsfoiam Aliexpressul în căutare de nimic. Nimicul ăsta a luat imediat formă și definiție când am văzut niște cercei foarte drăguți, altfel decât ce găsești de obicei pe piață și adaptați condițiilor actuale.

Și anume, ăștia:




Apoi, cum știți că se procedează,  demonii internetului mi-au bombardat pagina cu produse asemănătoare,  respectiv zeci de perechi de cercei drăguți și deosebiți. Eu, fire vulnerabilă, ce era să fac? Am început să îi admir.  Doar că nu poți să admiri ceva de la distanță, că nu se cade. Așa că i-am luat și pe ăștia, să îi văd de aproape:



Apoi mi-au atras atenția ăștia :



și am vrut să îmi arăt recunoștința pentru singura băutură care există pentru mine, așa că i-am luat pe ăștia:



Apoi parcă erau din ce în ce mai frumoși, iar eu din ce în ce mai prinsă în vârtejul cumpărăturilor, așa că am comandat și așa :




și așa:



Și  urmează încă unii, superbi, care încă nu au ajuns, dar care vor fi cam așa :




Da. De altfel nu sunt mare fan cercei, ani de zile n-am purtat și de 2 ani nu mă despart de cei mai frumoși cercei din lume, primiți de la sora mea. Dar nu mi-aș fi iertat niciodată să las să zacă într-un depozit amărât, printre chinezi mici și muncitori, frumusețile astea.

Cu plăcere, Aliexpress! Cu plăcere,  popor chinez! Sper ca gestul meu mărinimos să ajute la relansarea economiei voastre, atât de afectată de criză.  

Până la următoarea țintă, over and out!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Zboară, puiule, zboară !

  Am îmbătrânit. Mult și repede. Dacă ar fi să estimez, vreo 20 de ani în 12 luni. Cum știu?  Pai ultima oară am fost cu avionul în România ...