Despre faptul că anul trecut aproape mi-am luat licența de mecanic, știți deja, dacă ați citit aici. Ei bine, după ziua de azi e posibil să trebuiască să mă specializez și în reparația mașinilor de spălat. Păi să vă povestesc...
Săptămâna trecută, după ce s-a oprit mașina din spălat, când mă îndreptam cu ligheanul spre ea să scot rufele, șoc și groază! Apă până la brâu. Mă rog, poate nu chiar brâul meu, mai degrabă brâul unui cărăbuș, dar orișicum...apă peste tot. Am petrecut următoarea jumătate de oră în armonie cu natura, umplând un procent considerabil dintr-o găleată și încercând să îmi temperez chakrele, să nu o ia razna. Apoi am tras, figurativ, desigur, mașina pe dreapta, și mi-am propus să-mi aștept soțul bun-la-toate să vină să o repare. El a ajuns vineri, s-a uitat 1.5 secunde la ea, a analizat că stă în Constanța doar două zile, a pus în balanță cât i-ar lua să încerce să o repare versus cât chef are, s-a mai gândit la ce s-o mai fi gândit și s-a hotărât să sune la service. Zis și făcut. A sunat frumos, politicos, corespunzător(mașina ieșise din garanție în martie, ce să vezi!) și doamna cu care a vorbit ne-a(mai mult m-a, de fapt, că el a plecat) programat pentru luni, între 9-17,când urma să vină meseriașul, să facă lumină.
Mbuun. A venit luni. Ziua de luni, mă refer. Meseriașul nu și nu. La 16 am sunat iar la numărul recomandat chiar pe mașina de spălat. Cu bună ziua, cu astea, i-am amintit doamnei de programare și, fiind ora 16, mi-am exprimat îngrijorarea cu privire la o posibilă țeapă. M-a liniștit duios spunându-mi, citez :” E încă ora 16. Meseriașul e pe teren. Dumneavoastră nu reprezentați o prioritate, deoarece sunteți ieșită din garanție. Dacă, însă, nu ajunge azi până la 18, miercuri vine SIGUR.”
Acum...două probleme din această discuție. Două motive să-mi frângă sufletul sensibil în mii de bucăți(de mărimea cojilor de ouă despre care vorbeam zilele astea. ). Primul, în mod evident, faptul că nu reprezint o prioritate(eeeuu?? de ce tocmai eu??) și al doilea, tragic, că sunt expirată. Cea de-a doua provocând, de altfel, si dezastrul celei dintăi. A dres, însă, busuiocul, jurând pe roșu că până la jumătatea săptămânii voi avea din nou rufe curate.
Cum e și firesc, după ce a pomenit de ziua de miercuri, mi-am pus întrebarea dacă la ei se lucrează doar din două în două zile, dat fiind că de sfânta zi de marți nu pomenise nimic, dar mi-am zis că poate oi fi înțeles eu greșit, o fi vrut să zică ”până miercuri cel târziu”. Important e că s-a făcut luni, ora 18, s-a făcut marți, toate orele, s-a făcut și miercuri, ora 16, ora la care îmi place să sun iar și iar la *9010, așa că am pus mâna pe telefon și am încercat să aflu vești despre meseriașul meu și drumurile lui ce nu coincid cu adresa mea. Doamna care mi-a răspuns azi, evident alta decât cea de luni, mi-a zis că sunt programată pe 24. Adică vineri, dacă se referea la această lună și acest an. Nu am întrebat, pentru că am fost ocupată să-mi îndes ochii la loc în orbite și să o întreb de ce nu am fost anunțată și de ce am fost asigurată verbal că miercuri cel târziu va veni cineva. Firește că mi-a răspuns sec, mi-a zis că acolo scrie 24, pe 24 vine. Când am întrebat-o ce garanții am că pe 24 nu voi suna din nou să aflu că s-a mutat pe 28 și-a pierdut și puținul interes pe care îl mai avea pentru discuția cu mine și a trebuit să încheiem ceva ce se putea solda cu o prietenie frumoasă. N-a fost să fie.
Ei, acestea fiind spuse și având în vedere că ieri, după ce am spălat la mână vreo două cămăși și un tricou, aproape am avut nevoie de îngrijiri medicale pentru rănile de la mâini(sunt fată fină, n-o să vă mint) m-am hotărât să iau taurul de coarne și să caut pe altcineva care să mă ajute în ceea ce deja devenea o problemă serioasă. Așa că am căutat pe Google (evident că sunt mai multe firme care se ocupă cu așa ceva) și am ales să sun la singurii care precizau, pe site, că ajung la adresă în maxim două ore de la plasarea comenzii. Mi-a răspuns un domn și dialogul care a urmat e prea drăguț să nu îl reproduc întocmai:
- Bună ziua! Am luat numărul dumneavoastră de pe net, am văzut că reparați mașini de spălat. Am și eu o problemă cu un Arctic, pierde apă la evacuare. Mă puteți ajuta?
- Bună ziua! În ce zonă stați? (hopaaa, zic, să mă îndrept spre interfon, te pomenești că or fi ajuns deja).
- La Dacia.
- Nu mă ocup eu. Vă dau numărul asociatului meu, dar nu știu dacă poate veni azi, dacă nu e ocupat...vedeți.
- Păi pe site scrie că veniți în maxim două ore.
- Eh, am scris așa în sensul că, dacă venim, venim repede, dar dacă avem multe comenzi nu venim deloc.(mbam!Joac-o p-asta!)
În fine. Mi-a dat numărul asociatului. Sun:
- Bună ziua! Am și eu un Arctic ce mi-a făcut probleme, pierde apă la evacuare. Mă puteți ajuta?
- Bună ziua. Huruie?
- Nu huruie. Doar pierde apă. (silențios, ca un ninjalău)
- Eu nu am cum azi, am multe programări. Verificați dumneavoastră acolo, în spate, să nu piardă apă pe la furtunul de evacuare, sau ce problemă ar mai putea fi, și poate o reparați singură. Nu cred că e ceva complicat. Și, dacă nu reușiți, salvați-vă numărul meu și ne auzim la un telefon.
JUR. Jur că așa au decurs discuțiile cu asociații care vin în două ore dacă vin. Dacă nu, nu.
Și cu acest dialog toate problemele mele au încetat. Parcă aș fi avut o epifanie. Am dat mașina de uscat jos de pe mașina de spălat, am dat la o parte dulapul care o susține, am tras mașina de spălat mai în față, să îi verific furtunul de evacuare, poate am și ciocănit în ea de vreo două ori, aranjându-mi ochelarii și dând impresia că mă gândesc la ceva, apoi am decis să bag rufe la spălat. Da. Exact asta am decis, asumându-mi și eventualele urmări. Am început să îndes frenetic, cu poftă, parcă, rufe în mașina de spălat, de parcă ar fi spălat toate păcatele omenirii, am pornit-o, și... am așteptat. Să curgă iar, să huruie, să măcăne, nu știu ce am așteptat, dar pregătită eram. Urmarea? Vă zice subsemnata, Tămăduitoarea Mașinilor de Spălat: nu a mai curs NIMIC!!! Nothing. Nada. Zero. Just like that.
Așa că, de acum încolo, dacă aveți nevoie de reparații, mantre, rugăciuni, good karma, let me know! Vine fata și rezolvă! Până atunci, însă, de abia aștept să mă sune(dacă mă sună) meseriașul vieții vineri, și poate și unul din asociați mâine, să le aduc la cunoștință că ar trebui să se teamă, vine concurența puternic din spate!
*Sper să nu se supere Max Blecher că i-am folosit titlul cărții pentru acest articol, m-am gândit că, așa, îmi sporesc șansele să îl atrag pe Patapievici pe blog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu