Despre mine, ce să vă zic... Îmi place să gătesc și vreau să cred că mă și pricep cât de cât. Nu am probleme să fac mousseuri, soufflé-uri, fonfleuri. Necazurile încep când trebuie să...sparg ouă. Am analizat îndelung acest aspect și am ajuns la concluzia că nu am ce îmi trebuie pentru a putea sparge ouă...normal. Am încercat toate metodele, dar în zadar, tot nu mă descurc. Fie le sparg în două bucăți inegale, undeva cam la 80-20% așa, fie le sparg fără a rupe membrana aia din interior, de trebuie să o ciupesc și să scurg oul printr-o găurică cât gămălia unui ac, fie, când mă posedă toți demonii neputinței, le sparg în 56 de bucăți, de îmi petrec următoarea oră adunând coji din albuș. Și, recunoașteți cinstit, știți cât de greu se adună nenorocitele.
Cred că dintr-un procentaj de 100%, în 82% din situații am spart ouăle necorespunzător. Și sunt perioade când folosesc 30 de ouă pe săptămână.
Însă există ceva ce mă frustrează și mai tare decât spartul ouălor. Cojitul lor, după ce le-am fiert. Dacă aș avea de ales între a coji ouă și a fi bătută zilnic cu furtunul de la mașina de spălat... măcar aș căpăta rezistență la durere.
Acestea fiind spuse, le promisesem copiilor că le fac iar ouă umplute. Zis și făcut. Am fiert 10(zece) ouă, le-am lăsat să se răcească (am zis să mai schimb, că mi se păruse că ultima oară, când le curățasem calde, mersese treaba greu. Silly me!) și am purces la curățat. Doar că am avut ideea sclipitoare de a aplica o metodă văzută într-un tutorial pe YouTube, unde, nu mai rețin exact(poate de aici și problema) erau puse într-un recipient închis ermetic, cu puțină apă, amestecate cu simț de răspundere, și, cum se întâmplă în tutoriale, ieșeau perfect curățate.
Buuun! Am căutat jumătate de oră în toată casa un recipient (din plastic) care să mai aibă și capac, am pus câteva ouă, nițică apă și... dă-i, fato, până iese oul sau găina, care o fi fost primul...
E adevărat că la un moment dar treaba părea să meargă minunat, începuseră să se curețe, dar, pentru că eu sunt o persoană hotărâtă, pe stilul "totul sau nimic", am hotărât să zdrăngăn cutia în continuare, până, eventual, dispar și cojile în eter, iar ouăle se umplu singure. Și...am zdrăngănit la cutia aia până s-au făcut praf cojile, albușurile, gălbenușurile și, cel mai probabil, și găinile, de ciudă.
Am făcut și poze, pentru exemplificare, le puteți încadra la rubrica "Așa nu!" sau le puteți privi când vă simțiți deprimați, numai să nu le arătați găinilor din gospodărie, pentru că s-ar retrage din activitate, și ar trebui să port în suflet toată această povară.
Inițial am vrut să le curăț the old fashioned way, însă, când din ele se desprindeau numai cojițe de mărimea mătreții, vezi poza de mai jos:
iar oul "curățat" arăta așa:
am hotărât să aplic metoda de care spuneam. Nu ar fi fost rău, dacă mă opream în faza asta:
însă nu sunt genul, am continuat să agit cutia, până ce toate ouăle au ajuns așa:
Deci, ce voiam să spun: dacă veniți vreodată în vizită nu mă puneți să vă servesc cu ouă umplute(cu forța), da? A! Și nici cu cartofi prăjiți. Din cauza problemei cu OCD-ul prăjitul cartofilor îmi dă o stare de agitație, că simt nevoia ca toți să fie egali și îi intorc mereu, unul câte unul, pe fiecare din cele patru laturi, să fie perfect făcuți. Da, imi ia ceva timp, dar ies frumușei și eu pot dormi noaptea liniștită.
În rest, după cum ziceam, un mousse, un soufflé, un fonflé...e oké!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu