Totul a început exact cum a și continuat, extraordinar. În parcare nu erau locuri libere, iar dacă încercai să parchezi undeva unde nu era marcat(fără să deranjezi, totuși) un prea zelos paznic era pregătit să-și dea și viața, la nevoie, numai ca tu să nu lași mașina acolo. Astfel, atunci când prietenii noștri au parcat într-un loc nestipulat în Regulamentul General al Parcărilor din Lumea Întreagă, paznicul în discuție a început să urle mai ceva ca Daenerys când și-a pierdut al doilea dragon și, în plus față de ea, pentru că suferința era vizibil mai mare, a început să bată cu pumnii în mașina acestora. Așa că a trebuit, cu ochii mijiți de spaimă și cu ușile blocate, să trecem pe lângă el și să căutăm loc de parcare în altă parte, undeva în apropiere.
După ce ne-am cazat(camerele erau frumoase, mari și curate, apropo. Uite că sunt corectă :) ) am coborât la masă, unde ni se spusese că ne sunt pregătite câteva feluri de mâncare, chiar dacă era trecut de ora de masă(am avut regim all inclusive). Mâncarea era...ca de all inclusive. La grămadă, cantină-style, comestibilă în cel mai bun caz. Nu aveau multe feluri(3 de carne, câteva garnituri, salate, două feluri de supă și 1 desert cu mai multe fețe). Sincer, am sperat să fie așa doar pentru că era o gustare pregătită din resturi, dar, din păcate, cam ăsta a fost parcursul pe toată durata șederii noastre acolo. Dimineața mâncarea era relativ ok(ouă, șuncă, mezeluri, o brânză fadă, salată, crenvurști, legume, cea mai proastă cafea din lume și ceai). Pâinea era mereu bună, dacă erai zvelt și placai gloata de pensionari ce stătea la coadă cu jumătate de oră înainte să se deschidă ușile puteai prinde și niște mini baghete calde, delicioase, și alte câteva gustări care erau ediție limitată.
La prânz, după cum am spus, cele trei feluri de carne(cel puțin unul, cel mult două erau ok-ish) cu toate cele pe lângă, plus, ca desert, înghețată și dulciurile de care scriam mai sus. Teoretic, ele erau de patru feluri(în fiecare zi aceleași), practic orice ți-ai fi pus în farfurie simțeai același gust, pentru că erau toate înmuiate în sirop de apă cu zahăr. Chiar și niște saleuri, la un moment dat, care sunt sărate la bază, tot așa le-am servit, cu gust de sarailii. Not impressed at all.
Seara era masa de prânz reloaded, doar cu alte feluri de mâncare, dar la aceeași calitate.
Nu trec mai departe înainte de a aminti de clătite. :D Știu că vor citi și o parte din cei cu care am fost acolo și știu că vor zâmbi(sau cel puțin așa sper din suflet, să fi depășit trauma). Dimineața serveau și clătite, iar treaba stătea așa: era un singur domn, la vreo 145 kg, care făcea clătite la două tigăi. Mă rog, când spun făcea exagerez, pentru că erau nefăcute. Încerca să facă. Sau nici măcar...
El se mișca puțin mai încet decât un melc după un pahar de coniac.Și oamenii se strângeau la coadă, și unii mai delegau pe alții, să nu aglomereze inutil locul, și când delegatul ajungea în față cerea 7 clătite, de exemplu, și uite-așa se declanșa jihadul. Țipete, urlete, scandaluri, deh...sarea și piperul românilor, oriunde s-ar afla. :D A doua zi, deloc prietenosul bucătar instaura o nouă regulă, și anume maxim două clătite de persoană, așa că la coadă se așezau 385 de oameni nerăbdători să guste din compoziția prea generos numită ”clătită”, și uite-așa trecură ani și au trecut și-acele/cumplite răni făcute de război, vorba poetei.Nu insist pe temă, o să spun doar că nu ne-am făcut mulți prieteni acolo.
Bun. Ce nu mi-a mai plăcut la acest hotel și țin musai să las cu limbă de moarte.
În cameră erau 20 grade cu minus, deși AC era pornit și dat pe plus plus plus, please. Drept pilote aveau niște pânze subțirele prin care se vedea cu ochiul liber, așa că am coborât, cu furci, cu topoare, la recepție, să întrebăm de ce nu merge căldura și când am putea să despachetăm toate hainele de pe noi. Răspunsul a fost, pe cât de simplu, pe atât de halucinant :”e hotel de vară, nu merge căldura!”. Șah mat, că asta nu mai auzisem. But little did we know, surprizele aveau să continue...
Siderați, nervoși, pe alocuri flămânzi, am mai băut o ceașcă de cafea proastă și ne-am decis să ne încălzim cu o baie fierbinte și apoi...Dumnezeu cu mila! Unii au ales să facă doar duș, alții, mai romantici din fire, și-au umplut cada cu spumă, visând la câteva momente relaxante. Dar, mai ceva ca într-o poveste scrisă de Murphy însuși, apa fierbinte era...călâie, așa că am avut, toți, surpriza neplăcută de a ieși dârdâind din baie, numai pentru a intra în dormitorul polar și a încerca să ne învelim cu o păturică translucentă. Răspunsul la întrebarea ”DE CE NU E APĂ CALDĂĂĂ?”..nu o să-l ghiciți niciodată, așa că vi-l zic eu: ”s-a terminat apa, reveniți mâine”. Măi, nu or fi bulgarii top pe servicii, dar la răspunsuri sunt brici, chapeau!
Așa că, da, am răcit. Am răcit, am răgușit, am tușit...na, ca în concediu la patru stele. Dar în rest a fost frumos. În rest, adică în Grecia, unde am fost înainte de a ajunge în Bulgaria. Dar despre asta, în episodul următor...Până atunci...evitați hotelurile de vară primăvara, pot cauza amintiri neplăcute!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu